De multe ori am deschis televizorul saptamina trecuta pe Antena 1 si de multe ori am dat cu nasul de emisiunea "Geniali(i)". Ultima oara cind l-am vazut pe cel mai recent protagonist al ei, Alexandru Arsinel, a fost simbata. Asta pentru ca emisiunea a fost difuzata in doua bucati, fiecare fiind reluata, sper, doar o data. Ei bine, formula "cascada de intrebari" pe care a folosit-o, la un moment dat, Andreea Berecleanu (prezentatoare a editiei cu pricina alaturi de Daniel Buzdugan) m-a facut sa ma gindesc la altele, care mai de care mai cucuiete: fluviu de intrebari, arteziana de intrebari, ninsoare de intrebari, lapovita de intrebari, balta de intrebari, piscina de intrebari, piriias de intrebari, lac de intrebari, taifun de intrebari, uragan de intrebari, furtuna de intrebari si - de ce nu? - tsunami de intrebari.

Tot la "Geniali" am fost pacaliti ca o anume Valentina Fatu va performa o "dresura de barbati". E drept ca s-a infiintat pe scena insotita de trei baietei pe care i-a suit pe niste scaune, dar imediat dupa asta i-a dat jos si i-a trimis la plimbare, in culise, ca sa ne recite un monolog. Pai, cred si eu, in felul asta oricine se poate lauda ca face dresura de barbati: mare chestie sa-i platesti bine pe unii ca sa stea 30 de secunde pe un scaun, la televizor.

Sigur nu stiti de cind dateaza celebra lupta dintre "pe care" si "care", sigur vi se pare ca aceasta competitie e de data recenta. Ei bine, am vazut, pe PRO Cinema, un fragment din "Pistruiatul" lui Sergiu Nicolaescu, serial facut inainte ca multi dintre noi sa ne nastem, mai exact in 1973. Ia ghiciti ce zicea ala micu’, Pistruiatul, in episodul vizionat de mine. Pai zicea asa: "Si acum ce sa fac? Sa-l urmaresc pe omul care mi l-au aratat ei?" Nici nu stia bietul copil ca va intra in istorie ca pionier in domeniul agramatismului cu pricina, dar m-as fi asteptat ca macar Sergiu Nicolaescu, partenerul lui in respectiva pelicula, sa-i dea una dupa cap si sa-l puna sa scrie de 300 de ori: "Sa-l urmaresc pe omul pe care mi l-au aratat ei?", doar-doar o invata limba romana.

Intr-o reclama sau promo (la am uitat ce) de pe Prima TV, se spunea cam asa: "Suna-l pe iepuras si nu vor lipsi de pe masa ta de Pasti ouale, drobul si fericirea. Hai, suna-l pe iepuras!" Eu, personal, nu numai ca-l voi suna pe iepure sa-l rog sa-mi puna fericirea pe masa, dar fac si un apel cvasidisperat catre toate gospodinele, restaurantele, cantinele, patiseriile, fast-food-urile, covrigariile si gogoseriile din lumea intreaga sa includa in meniu fericirea aia dupa care toti alergam ca nebunii. Pai, daca poate iepurasul sa ne-o puna pe masa, inseamna ca ar trebui sa poata asa ceva orice furnizor de mincare, nu?