Este de apreciat si faptul ca povestea se abate de la interminabilele psihoze mizerabiliste, in care evenimentele din `89 detin suprematia. O nota buna se cuvine muzicii tinarului compozitor Cristian Matei, care prezinta toate datele necesare pentru a deveni un al doilea Adrian Enescu al filmului romanesc. Demne de retinut sint si performantele interpretative ale actorilor Dragos Bucur, Victor Rebengiuc, Mimi Branescu. Marea problema a filmului este ca virtuozii mai sus mentionati nu au parteneri pe masura. Dragos Bucur, exceptional in rolul lui Stefan, este insurat in film cu Elvira, a carei principala calitate (conferita de actrita Anca Florea) este faptul ca e insipida si incolora. In aceste imprejurari, replicile lui Bucur se izbesc de un zid opac, din care nu se reflecta nimic. N-a fost o alegere fericita nici micuta care joaca rolul fiicei lui Stefan. Andra Isabela Guti este un copil tare dragalas dar lipsit de talent actoricesc.

Regizoarea spune ca i-a fost greu sa gaseasca o varianta mai buna desi, daca s-ar fi uitat la orice emisiune tv cu pustime (de exemplu, `Copiii spun lucruri trasnite` sau `Vreau sa fiu mare... vedeta`) ar fi gasit batalioane de fetite haioase si dezinvolte. Mult trimbitat in presa, debutul pe marele ecran al manechinului Valentina Pelinel constituie inca o demonstratie a faptului ca e frumoasa de-ti taie respiratia. Si atit. In rest, nu are nimic de facut. Imaginea ei il fascineaza pe eroul principal pina la pierderea mintilor, ajungind dintr-un tata model si un profesionist stralucit, un fel de psihopat ce cade in patima betiei, se inhaiteaza cu niste japonezi amatori de discoteci si droguri, lipseste noaptea de acasa si poarta haine sifonate, ca de boschetar. Estimp, nevasta insarcinata sufera in tacere, sub privirile intelepte ale fetitei. Nu se stie daca povestea este incilcita din scenariu sau e vorba de o defectiune de montaj dar, pina la urma, lucrurile evolueaza in coada de peste, lasindu-l pe spectator sa inteleaga exact ce vrea el. Toata ratacirea ar putea sa fie doar o halucinatie, in timp ce se afla in coma, dupa ce era sa se inece in piscina. Dar, atunci, finalul in care hotaraste sa-si urmeze fetita acasa, nu are prea mare logica... Mai ramine de elucidat destinul paralel al fotografului care a murit inecat, lasind in atelierul sau fotografii cu frumoasa blonda, exact in ipostazele in care i s-a aratat si lui Stefan. Sa fie fotograful un alter ego al protagonistului, iar blonda Pelinel - o intrupare a mortii? Greu de crezut, caci regizoarea Cristina Ionescu spune ca a refuzat sa foloseasca efecte suprarealiste in filmul sau... Si daca nu avem suprarealisme in film, cine naiba, este, totusi, biciclista care l-a innebunit pe Stefan? Mister total. Se pare ca avem in Cristina Ionescu un Hitchkock feminin!