Lucru indreptatit, de altfel. Creatiile muzicale ii apartin 100%, iar versurile pline de originalitate si ironie sunt unice in peisajul muzical autohton. Desi se bucura de un succes nemarginit, Pavel este un artist modest, caruia ii place, totusi, sa vorbeasca despre el si experientele sale. La intrebarile pe care i le-am adresat a raspuns in stilul sau caracteristic...

- Povesteste-mi cate ceva despre inceputurile tale muzicale...

- In toamna anului 2003, care-si numara ultimele zile amenintate - doar de "ghicitorii" nostri meteorologi - de ingheturi si zapezi, ma trezisem ca de obicei in patul meu tare moale, bolborosind niste versuri stranii, imbracate intr-o melodie rupta pe la maneci, fara nasturi, si care parea ca nu are nici mama nici tata, nici sora si nici frate. Peste doua ore se facuse ora 10.00. Era in data de 27 a lunii noiembrie. Nu stiu cu ce parere de bine sau de rau isi petrecea toamna ultimele zile, ori acel an penultima luna. Dar eu sigur ca eram mandru de mine ca mai intinerisem cu ceva timp, aducand la lumina zilei al doilea volum semnat tot "Amintiri din copilarie". Ca si la primul volum, ma asteptam la o schimbare, avand impresia ca iesind in strada, o sa observ ca totul canta in jurul meu, masinile au cu totul alt zgomot, oamenii se misca altfel, natura are cu totul alte gesturi. Din pacate nu a fost sa fie asa. Mergand prin multime, nu ma baga nimeni in seama. Dar si daca cineva se uita la mine, se uitau sa nu ma loveasca cumva in treacat! Cred ca nimeni nu se gandea pe-atunci la mine, dar si daca statea cineva cu gandul la mine, acel cineva era doar mama. Dintr-o data am fost trezit din acele dulci iluzii, de sunetul telefonului mobil. Era fratele meu, caruia nu-i auzisem pana atunci vocea atat de fericita.

De parca pentru el ma mai nascusem o data. Ma ruga sa ajung la el pentru a-mi spune poate cea mai buna veste scrisa despre mine, si regasita pe internet cu un ceas de vreme mai devreme. Si mai ales ca aceasta veste buna venea de undeva de unde ma asteptam mai putin, din Romania.
Ajungand la fratele meu, facandu-ma comod in fotoliul din fata calculatorului, am inceput a plange ca un copil, citind pentru prima oara primele cuvinte scrise despre mine intr-un text intitulat "Fenomenul Pavel Stratan sau amintiri din copilarie si adolescenta" scris de Bogdan Geana. Iata asa m-am descoperit eu pe mine insumi. Ori poate ca eu eram deja cel care am fost si pana atunci, dar nu stiam.

- Cum ai caracteriza industria muzicala din Romania?

- Odata ce-mi place muzica romaneasca incepand de la manele, trecand prin muzica clasica, si ajungand pana la hip hop, mi-ar fi greu sa caracterizez industria muzicala romaneasca alfel decat pozitiv.

- Cum te-ai integrat in peisajul muzical romanesc?

- Cat loc mi s-a facut in fata, atat imi las si in spate. Niciodata nu am mers altfel, decat in dreptul meu. Iar ce tine de succes, nu cred in proverbe de genul "Bate fierul cat e cald".

- Care este reteta succesului, in opinia ta?

- Dupa parerea mea, reteta succesului consta in aceea ca eu scriu doar ceea ce-am facut, si nicodata nu fac ceea ce-am scris.

Citeste si:

- Care sunt pasiunile tale?

- Deoarece sunt un fumator inrait, si totodata un mare fan al bauturilor spirtoase, am doar doua pasiuni: 1) nu beau; 2) nu fumez.

- Ce-ti doresti cel mai mult de la viata?

- Daca sunt cu adevarat o vedeta, mi-as dori ca viata sa nu-i spuna niciodata sufletului de acest lucru.

- Ce inseamna, dupa parerea ta, a fi artist?

- Un artist ar fi acel care ar putea raspunde la aceasta intrebare, tot cu o intrebare. Iar un artist bun ar fi acel care ar putea spune ca el nu-i artist, si cineva sa-l creada. Si totusi poate la aceasta intrebare, ar fi mai bine sa raspunda un artist?

- Caracterizeaza-ti muzica in cateva cuvinte...

- Muzica mea este un "copil" pe care nimeni, niciodata n-o sa-l vada cu mana intinsa.

- Urmatorul album se va intitula "Amintiri din Copilarie vol. 4", sau vei incerca sa gasesti o alta denumire?

- Sigur ca tot asa se va numi, dar pana la vol. 4, pregatesc pentru iubitorii de muzica o surpriza, de care sunt sigur ca ecoul ei va rasuna in toata lumea. Nu exagerez deloc, o spun la modul cel mai serios, si am toata incre-derea!