Dupa 24 de ani, Gil si-a pus din nou in carca hamul muncii. A luat microfonul in mana ca pe un praz si canta la el intre patru pereti pentru a scoate un nou album. Nu-i singur in camaruta, ci este asistat de trei cantarete coborate din… Rai (Heaven, pentru necunoscatori).

Pe strada Serban Voda, Gil Dobrica se afla in "durerile facerii" unui nou album. I-am facut o vizita sa-l vedem in travaliu pe Gilache (asa cum ii spune prietenul sau, Niki Constantinescu). Vizita noastra a fost scurta, dar am facut atatea!

NEA MARIN GIL

"Ma, ce-i cu sculele alea pe tine?", ii spune Gil blondinei din Heaven care avea peste blugi o curea din mai multe metale. "Parca-as fi Nea Marin Miliardar… Ai vazut filmul?", apuca sa zica maestrul, printre sughiturile de ras. "Da. Nu sunt asa pustoaica!", ii raspunde dintr-o bucata Adina, purtatoarea de cuvant a formatiei.

Apoi Gil Dobrica m-a invitat pe canapea. Am acceptat imediat pentru ca voiam mai intai sa ma puna in tema cu ce se intampla in studio. Ne-am intins la taclale, uitand ca maestrul mai trebuie sa intre si la inregistrari… "'Ruga pentru parinti>>, 'Sacra banalitate>> si compozitiile mele pe versurile lui Adrian Paunescu, cum ar fi 'Nefericitul fericit>>, le consideram pierdute. Mi-am zis ca le-a inghit arhiva, ca nu le mai cauta nimeni acum, cand se face muzica doar cu lasere.

Pe cine mai intereseaza ritm si alean?!", incearca Gil sa ma introduca in poveste. "S-au dus baietii, Radu Groza si Niki Constantinescu, si au platit drepturile de autor la Electrecord. Dupa 33 de ani de zacut in arhiva au scos si au refiltrat benzile. In trei luni mi-au facut CD! Si intr-o buna zi m-am pomenit acasa cu Niki, care venise cu albumul si cu doua sticle cu vin. Eu eram in criza de guta… Dar atunci mi-am dat seama de urmatorul lucru: stau eu sapte vieti si cant, ud scenele de sudoare mai pe nimic si vin baietii astia si imi fac CD?!".

DE FILM

Dupa moartea lui Barry White, Dobrica era atat de sigur ca cineva ii va scoate de la naftalina piesele si ca va plati pentru ele… Dar nimic! Atunci cand isi pierduse speranta, doi "cavaleri" au venit sa-i salveze munca de-o viata intreaga. "M-au convins sa intru in studio pentru un al treilea album. Si uite-asa, reiau in carca hamul muncii, dupa 24 de ani. Dupa tranzitie, dupa facturi care au crescut naprasnic, dupa boala mea de guta, care m-a tinut 13 ani la pat, nu m-am miscat si n-am castigat nimic…

E mult de vorbit. E de turnat film de lungmetraj, de scris carte…". Pana cand cineva il va descoperi ca personaj, l-am intrebat pe Gil ce-ar avea el de spus despre Gil: "Am venit de la Calarasi Dabuleni, am facut meseria la Craiova. Am sosit cu un repertoriu nou-nout la Bucuresti. Am cucerit tot, numai televiziunile mi-au inchis usile in nas. Iar acum te cheama, dar nu te platesc". Atat a fost de spus, restul s-a putut vedea… Poate totusi va urma un film.

Inginerul de sunet ne face semn ca e vremea sa parasim canapeaua. Zis si facut. Gil se ridica, apoi imi cere mana pentru a o saruta. Dar se porneste muzica. "Gata, te fac cu un dans", imi spune Gil, vesel ca un liceean. Facem cativa pasi de samba si-mi dau seama ce conditie fizica are Gilache… "Ajunge, mai trebuie sa si cantam", isi revine maestrul din dans.

PROBA

"Ce mai vrei? Ti-am facut nunta de 300 de persoane / S-a imbatat socrul mare si a fugit cu darul / E posibil asa ceva? / Cat sa ma mai sacrific, hai spune-mi! Am muncit la capsuni in Spania / Vrei sa ma duc si la cartofi in Irlanda? Ma duc acolo, la U2… Daca n-am intelegere cu tine, la standardul tau de viata… Pai, numai la Inter, la Inter… / Nu ma las cu una, cu doua/ Ce divort? Nu-ti dau nici un divort! / Acum observi ca am imbatranit? E comedie! Dupa ce am cheltuit sapte averi cu tine! Du-te-n…". Aceasta a fost doar o proba de microfon. Gil Dobrica ne-a facut pe toti din studio sa radem. Era fericit ca muzica lui ne… intinereste. Inseamna ca inca mai poate!

Citeste si:

PE BUNE

"Uite ce-am sa-ti fac / Daca nu te potolesti odata cu umblatul hoinarit prin parc / Uite, uite ce-am sa-ti fac/ Dar taci odata, mai femeie, nu ma cicali / Ti s-a dus vestea ca esti gura sparta si, daca n-ai sa pricepi, imi fac bagajele si plec / Uite ce-am sa-ti fac daca nu te potolesti odata…" Acum nu mai este o proba, chiar se inregistreaza. Fetele Heaven radeau pe infundate de naturaletea si de jocul de glezne ale lui Gil Dobrica.

Canta si cu varful degetelor de la picioare… Traia muzica si era la fel de tanar ca la 20 si ceva de ani… "In urma cu 25 de ani, cand am tras prima oara piesa 'Hit the road Jack>> pentru Electrecord, m-am gandit la tot felul de scenarii: pe marginea piscinei imbrancind-o, scandal cu matura, trantit usile… Ray Charles m-a inspirat. Eu doar am tradus si am adaptat."

Gil Dobrica mi-a zis ca totusi a avut noroc in viata. N-a avut parte de femei cicalitoare. Mai tot timpul era plecat in turnee si nu se ajungea niciodata la o plictiseala in doi. Ce castig! Dar acum? CD nou, lei noi. "Sa vedem, inca n-am semnat nimic. La primul si al doilea album m-au pacalit. Am semnat pentru 8%. Sunt curios ce ma asteapta. In orice caz, la noi nu se castiga cat sa traiesti linistit." "Macar va puneti deoparte", zic eu. "Da, pentru muraturi", zice el. Sfarsit.

GURA SPARTA

"Uite, uite ce-am sa-ti fac / Dar taci odata, mai femeie, nu ma cicali / Ti s-a dus vestea ca esti gura sparta si, daca n-ai sa pricepi, imi fac bagajele si plec / Uite ce-am sa-ti fac daca nu te potolesti odata" - "Hit the road Jack", in versiunea Gil Dobrica

SCENARII

"Cand am tras prima oara piesa 'Hit the road Jack>> pentru Electrecord, m-am gandit la tot felul de scenarii: pe marginea piscinei imbrancind-o, scandal cu matura… Ray Charles m-a inspirat. Eu doar am tradus si am adaptat" - Gil Dobrica

SACRIFICII

"Ti-am facut nunta de 300 de persoane / S-a imbatat socrul mare si a fugit cu darul / E posibil asa ceva? / Cat sa ma mai sacrific, hai spune-mi! Am muncit la capsuni in Spania / Vrei sa ma duc si la cartofi in Irlanda?" - Gil Dobrica, proba de microfon

HEAVEN, NU BANI

Roxi, Roxana, Adina cred ca au sanse foarte mari cu "domnul Gil, care este o legenda vie. N-avem cum sa nu mergem la sigur. Nu vrem sa-l laudam, dar acesta e adevarul". Nu se gandesc la bani. Deocamdata. "Pur si simplu, faptul ca noi cantam cu dansul e o mare realizare", sustine in continuare Roxi. "Invidiile nu-si au loc, dar totu-i relativ in viata. Daca ne tinem de treaba, cred ca totul va fi OK. Ne consideram cantarete pentru ca fiecare a facut o scoala de muzica. Nu vreau sa fiu rautacioasa, dar in Romania s-a pus mult accent pe imagine. Pe fundulete, pe sanisori. Noi mai si cantam", a subliniat liderul, Adina.