Sa fii kabuki ('destrabalata') in Japonia secolului al XVI-lea inseamna sa sfidezi conventiile, sa-ti placa noul, inclusiv moda 'barbara'adusa de occidentali. Asta i se spune si lui Okuni, fata de la tara al carei viitor nu prevedea nimic spectaculos, dar care-si afla vocatia in dans.

'Okuni ramase o vreme nemiscata in mijlocul apei. Era inalta si voinica. Simtea ca aerul rece al toamnei o razbeste, incepand de la talpi. Apa stravezie de la picioarele ei se unduia usor. Fata nu se clintea. Isi atintise privirile pe muntii incetosati de dincolo de rau. Era de-a dreptul fermecata de frumusetea lor. Norii se buluceau unii peste altii, insa vremea continua sa ramana frumoasa'.

Asa incepe povestea celei care n-a fost atrasa de palate si favoruri, ci de freamatul strazii, acolo unde-si putea darui arta precum simtea, transformand inchistatul No in inovatorul Kabuki. Succesul lui Okuni a atras atentia altor trupe, dar si femeilor usoare, care au imprumutat denumirea de dansatoare de Kabuki, tocmai fiindca au identificat formula de succes. Din cauza degradarii acestei arte, femeilor li s-a interzis, din 1629, sa mai danseze in teatrele Kabuki, rolurile lor fiind preluate de barbati. Interdictia in vigoare pana in zilele noastre.

Importanta scriitoare a Japoniei postbelice, Sawako Ariyoshi (1931-1984) reuseste prin acest roman sa portretizeze cu emotie si rafinament o figura legendara, dar si sa evoce o epoca deopotriva glorioasa si sangeroasa din istoria Tarii Soarelui Rasare.