Regizorul francez Laurent Cantet s-a nascut pe 15 iunie, 1961, la Malle, intr-o familie de profesori.

A debutat, in 1994, cu scurtmetrajul 'Tous a la manif', urmat, in 1995, de 'Jeux de plage'. In 1998 realizeaza filmul de televiziune 'Les Sanguinaries', pentru ca sa-si faca in forta intrarea in filmul 'mare' cu 'Resurse umane', pelicula ce urmareste lumea birocratica din corporatii.

Pentru acest film a primit in 2001 un premiu César la categoria Debut si o nominalizare la categoria Cel mai bun scenariu. In acelasi an, a fost nominalizat la Premiile Academiei Europene de film, la categoria Cel mai bun scenarist pentru cea de-a doua pelicula a sa, 'L’Emploi du temps'

Lumea scolii l-a interesat dintotdeauna si din aceasta pasiune a iesit si filmul 'Entre les murs', pelicula ce va intra pe ecranele noastre cu titlul 'In clasa', cu care a castigat anul acesta Palme d’Or. Inspirat din romanul lui François Bégaudeau, cel care detine si rolul principal, 'Entre les murs' prezinta viata de zi cu zi si eforturile unui profesor si a unor elevi.

Filmul a fost realizat intr-un liceu adevarat din arondismentul 20 din Paris, cel mai eterogen din punct de vedere cultural, copiii din film fiind chiar elevi, fara experienta artistica alta decat cea dobandita in atelierul infiintat de Cantet, pentru adolescenti intre 13 si 15 ani, special pentru realizarea acestui film.

Citeste si:

S-a remarcat frecvent coerenta filmelor realizate de dvs., faptul ca toate abordeaza subiectul muncii si genul de relatii pe care ea le genereaza intre oameni...

Da, modul in care munca ne defineste si ne creeaza totodata un anume mediu, un mod de a vorbi, un mod de a fi.

Intr-adevar, asta ma intereseaza cand fac film. Incerc sa surprind cum socialul va forma individul, cum va impieta intimitatea, felul in care ne comportam si modul in care ne reflectam in propriii ochi. E chiar ceva care ma va interesa intotdeauna, la urma urmei munca ne ocupa cea mai mare parte din viata.

Va e teama sa fiti considerat un cineast 'gauchist'?

Nu, nu imi inspira teama. Nu sunt 'gauchist', ci de stanga, imi revendic asta din plin. In plus, cred ca filmele mele au onestitatea de a pune intrebari fara sa dea neaparat raspunsuri. Cred ca filmele exista pentru a declansa o dezbatere, pentru a determina pe fiecare sa se interogheze cand se aprinde lumina in sala si sa raspunda cu propria sensibilitate, cu propria experienta. Nu caut sa dau solutia universala.

Pentru ca, din nefericire, nu o am...
.