Camelia Potec a pus capat invincibilitatii de patru ani a frantuzoaicei Laure Manaudou. Romanca a furnizat surpriza la Campionatele Nationale ale Frantei, detronand-o pe campioana olimpica, mondiala si detinatoare a recordului lumii la 400 de metri, care a terminat doar a treia.

Socul a fost atat de mare incat frantuzoaica nu s-a mai calificat ieri la JO nici in proba de 200 m, unde, de asemenea, detine recordul mondial. Rezultatul reprezinta nu doar o victorie de moral inaintea JO pentru Camelia Potec, ci si o revansa a antrenorului ei, Philippe Lucas, in fata fostei sale eleve, Manaudou. Tehnicianul francez a pregatit-o pe Laure pana in mai 2007, cand aceasta a ales sa plece in Italia, dupa iubitul ei de-atunci, inotatorul Luca Marin.

Mai mult, „divortul” celor doi nu a fost unul amiabil, Manaudou acuzand metodele dictatoriale de antrenament ale lui Lucas.

Revenita in Franta dupa despartirea de Marin, campioana olimpica la 400 de metri liber a ales sa se pregateasca sub comanda unui alt tehnician, Lionel Horter.

Citeste si:

De cealalta parte, dupa plecarea lui Manaudou, in programul de pregatire al lui Lucas a intrat Camelia Potec, romanca reusind in numai un an sa-si imbunatateasca considerabil timpii in toate probele la care concureaza.

Felicitari pentru victoria obtinuta in fata lui Manaudou. Cum a fost vazut acest rezultat in Franta?
Este mare tristete aici. Lumea a venit la bazin sa vada un nou record mondial al lui Manaudou si, cand colo, a asistat la detronarea ei. Este dureros pentru Laure, dar asa este competitia.

Poate fi considerata aceasta victorie si o revansa pentru antrenorul Philippe Lucas?
Cred ca da. Inainte de cursa, Philippe mi-a spus ca nu-l intereseaza timpul, ci doar sa lupt pentru primul loc. Mi-a explicat ca la Olimpiada nu conteaza decat podiumul. Cand am venit sa ma pregatesc in Franta se spunea ca sunt arma secreta anti-Manaudou a lui Philippe. Iar acum am demonstrat acest lucru.

Dupa cursa a avut puterea Manaudou sa te felicite?
Nici nu cred ca ma vedea, era in stare de soc. Ba chiar a si plans. Si nu cred ca a facut asta pentru ca am invins-o eu, ci pentru ca a fost la un pas de a pierde calificarea la Olimpiada. Dupa cursa nu stia cum sa dispara mai repede de la bazin, alaturi de parintii ei. Era nebunie aici. Nu am vazut atata presa la bazin in viata mea. La noi cred ca doar la meciurile de fotbal, cand vine o echipa din strainatate, sunt atatia jurnalisti.