Faimosul principiu de pedepsire a traficantilor p2p, adoptat de anumite state americane - "three and you're out" - si preluat mai apoi de Marea Britanie, Canada, cu proteste printre artisti si, prin EU, de Franta, Suedia, Germania etc, este considerat stupid si ridicol de catre reprezentanti ai International Federation of the Phonographic Industry (IFPI), crema industriei muzicale internationale si, totodata, cei care stabilesc cum "se arde" in relatia muzician/fan si producator/consumator de media audibila.

Noile reglementari conform carora oricarui netatean ii poate fi taiat netul daca a descarcat de mai mult de trei ori fisiere cu drepturi de autor protejate sunt, in fapt, mari campanii de recoltare de informatii. Astfel, guvernele mentionate mai sus aduna, de fapt, cantitati masive de informatii personale, de la date de autentificare pe Messenger pana la informatii bancare, pe care le pot folosi in foarte multe feluri. Toate, utile lor.

Casele de discuri au si ele de castigat si isi iubesc cumparatorii de timbre cu holograma, pentru ca-si pot face niste tabele Excel aproape perfecte cu planurile de marketing ale fiecarui .mp3 downloadat. Cu toate astea, chiar daca, de exemplu, in Italia, tot traficul intaratat de ThePirateBay.org, faimosul tracker de torrenti suedez, este supt direct de retele guvernamentale, lucru la care piratii au reactionat re-rutand traficul printr-un server dedicat, LaBaia.org, ceea ce le-a adus o crestere-record de trafic si popularitate in ultimele zile, avocata IFPI, Shira Perlmutter a declarat, la Aspen, ca regula reduce dreptul fundamental de exprimare libera in spatiu public. Perfect corect! Ea greseste, insa, adaugand ca filtrarea traficului si re-rutarea acestuia dupa bunul plac al guvernantilor ar trebui mentinuta. Eu, unul, n-as vrea ca fluxurile de activitate media, de pe FaceBook sau Twitter, de exemplu, sa ajunga prin mailul vreunui guvernant. Prefer sa raman ubicuu fata de guvernul care-mi emite acte de identitate, anonim intr-o masa de trafic prin proxy-uri si tunele VPN.

Citeste si:

In plus, in relatia cu statul (cu s mic sau S mare, in functie de cat de cu ochii pe tine ii place sa fie) ai toate motivele sa te paranoizezi! Pe langa faptul ca fluxurile de activitate media (repet, active si pasive) pe care le producem contin tone de informatii personale care pot fi folosite oricand impotriva ta, toate aceste date constituie cele mai reprezentative profile demografice realizate vreodata. Cu ajutorul lor se pot stabili, prin extrapolari meticuloase, trenduri economice si sociale pe ani de zile, ca sa nu mai vorbim de faptul ca orice societate care stie prea multe despre cetanenii sai devine, default, un stat Big Brother-esc.

Noroc cu piratii din golf, suedezi si ei, care s-au gandit ca encriptarea intregii retele ar fi o solutie pe care se gandesc s-o aplice in viitorul apropiat. Ei s-ar putea sa ne salveze de la nasurile si mintile iscoditare ale guvernelor noastre, oprindu-le un pic din megalomania de a avea fiecare.orice bit de informatie produs de cetatenii sai.

Razboiul de tip nou, cu arme din noile media, cam asa va arata: cu dosare electronice, indexabile, continand, agil, tot ce presupune persona ta virtuala. Clonabila, evident, ca parte din ADN-ul unui popor, fie el masa de oameni sau nisa exclusivista. Informatia se va intoarce impotriva ta. Chiar daca in Marea Britanie regula "trei greseli si iesi" s-a dovedit, conform unui studiu citat si de ArsTechnica, ca functionala: 70% din netateni au incetat, de frica deconectarii, sa mai foloseasca servicii p2p. De la restul de 30%, insa, se pot afla destul de multe lucruri interesante si, pana la urma, mai ales de cand in Germania se pot cumpara, cu 850 de euro, datele personale a peste sase milioane de oameni, sa nu uitam una din caracteristicile de baza ale razboiului in care suntem tratati, in primul rand, ca si consumatori media, e invizibilitatea.