In general, piata romaneasca are un comportament similar cu cel al celor care participa la parastase si priveghiuri. Chiar daca nu-l cunosc pe raposatul, plang cu lacrimi amare de ai zice ca au fost cel putin cei mai buni prieteni. Nu ca ar fi indurerati, dar din simpatie pentru cei care chiar sunt indurerati. Astfel acum, in 2008, dupa infloritoare luni de vara in care mai aveam putin si credeam ca Romania e tara tuturor posibilitatilor in termeni antreprenoriali, a inceput in septembrie sa bata vantul rece dinpre alte continente.

Lichiditatile au disparut peste noapte, blocajele financiare pareau sa fie singurele evenimente care se mai puteau intampla, bancile au primit atacuri de achizitie, euro si dolarul erau sa rupa gardul (noroc cu domnul Guvernator care are la(n)turi puternice si muschi de otel). Si ce sa vezi? De unde firmele si companiile private produceau si ofereau servicii cu vantul in spate, s-a declansat marea glaciatiune economica din 2008.

Bugetele au inceput sa se clatine, cele mai multe au suferit o contractare de la inghet si o parte dintre extremitatile bugetelor au degerat si au fost amputate.


Si cum cele mai mici extremitati ale bugetului unei firme sunt bugetele de training si de marketing, nu e chiar asa de dificil sa ne dam seama de unde a inceput amputarea.

Citeste si:

Oamenii simt asta. Nu e mare bucurie cu toate ca uneori nici sa mergi la traininguri nu era fericire colectiva. Dar semnul asta e unul care sugereaza clar importanta pe care toti o acordau declarativ "celei mai importante resurse ale firmei" oricare ar fi fost acea firma. La urma urmei, e oarecum firesc din punct de vedere economic sa se stavileasca trainingurile aruncate cu toptanul de catre toti prestatorii de servicii.

Am un prieten care spune ca perioada care urmeaza nu e una de criza ci una de rigoare. Rigoare sau criza, firmele au inchis conducta dezvoltarii, foarte putine fiind cele care inca mai solicita cursuri in aceasta perioada. Grea lovitura pentru cei care ofera training. Unii vor supravietui, altii vor disparea. Dar cea care va suferi cel mai mult e piata romaneasca, in care se vede ca daca arunci un zvon se naste o furtuna aducatoare de stagnare.

In asemenea momente prielnice achizitiilor de firme mici (adica firme mari care au trecut prin criza), firmele de training vor fi printre primele care vor sopti (deja soptesc cateva) ingrozite: "A fi sau a nu fi". Si cred ca singura sansa pentru noi este sa iesim din patul moale si cald al preturilor uneori aberante, cerute pentru aceleasi poezii americane pe care le-ar fi auzit si bunicul. Daca ar fi trait in economie de piata libera. Si daca ar fi primit training. Hai sa ne uitam la oamenii care trec acum prin momente ciudate si sa-i ajutam sa mearga mai departe. Mai mult decat in alta parte, la noi criza se va servi cu lingurita. Totul e sa stim sa o folosim cat sa nu dam pe noi de Sarbatori...