Datoria externa este mare. Leul fiind convertibil, dar nefiind moneda internationala de rezerva, riscul se transfera direct in economie fie prin reducerea drastica a creditarii, fie prin deprecierea masiva a monedei. Platile internationale nu se pot insa opri, ceea ce duce le nevoia de finantare externa. Costurile de finantare internationale sunt insa foarte mari in conditiile riscului de depreciere, ceea ce antreneaza un cerc vicios. Chiar si plasa de siguranta data de rezervele BNR, de peste 20 miliarde euro, risca sa devina insuficienta. Solutia ramane apelarea la fonduri externe conditionate, oferite de catre FMI, BCE sau la garantarea creditarii externe de catre Comisia Europeana, pentru ca socul deprecierii sa nu fie prea mare si sa nu se ajunga chiar la incetarea de plati externe.

Deficitul mare de cont curent si indatorarea populatiei devin nesustenabile. In perspectiva unui deficit bugetar de cel putin 3,4% in 2008, procedura de deficit bugetar va fi declansata in curand de catre Comisia Europeana. Datoria publica este inca relativ mica, dar in perspectiva ea va creste, partial datorita reducerii incasarilor din privatizari. Fondurile de rezerva bugetara si interventie disponibile acum Guvernului se afla la un nivel penibil, de circa 40.000 de RON. Guvernantii au folosit aceste fonduri la cheltuieli curente in ultimii doi ani, in loc sa ii lasam acolo pentru vremuri grele si sa ne imprumutam pe piata interna. Lichiditatile in piata se subtiaza vertiginos. Toate acestea ne arunca acum in speculatii pe valuta greu controlabile.

De ce a scazut ratingul de tara?

Pentru ca semnale clare aratau conditiile de finantare tot mai dificile. Masurile fiscale expansioniste, generate de apropierea alegerilor - cresterea salariilor, a pensiilor si a multiplelor forme de asistenta sociala -, le-au insotit. Politicile anti-ciclice, evident, lipsesc. La fel si leacurile oferite in "incinsele" dezbateri politice actuale, unde nu gasim prea multe repere la care sa se raporteze cetatenii direct afectati de cresterea ratelor dobanzilor, de riscul valutar, de incertitudinile legate de diminuarea decalajelor de salarizare, de gestiunea sanatoasa a buzunarului public, de somaj, chestiuni spre care cu totii ne indreptam acum degetul acuzator. Traim vremuri politice confuze care functioneaza pe principiul sistemului de oglinzi paralele, in care diferentierea optiunilor este iluzorie.

Asadar, Standard & Poor's a anuntat la inceputul acestei saptamani coborarea cu o treapta a ratingurilor Romaniei pentru imprumuturile in valuta, de la 'BBB-' la 'BB+', si pentru creditele in lei pe termen lung, la 'BBB-'. Primul conteaza cel mai mult, datorita crizei financiare internationale. In schimb, a fost mentinut ratingul 'A-3' pentru imprumuturile in lei pe termen scurt. Dar calificativul pentru transfer si convertibilitate a fost coborat si el la 'BBBs', de la 'A-'.

Lichiditatile se subtiaza, iar inflatia si dobanzile cresc

In luna septembrie 2008, 56% din volumul creditelor populatiei erau acordate in euro, iar 44% in RON. Implicatiile imediate vor consta in includerea riscului de finantare mai mare in costul creditelor, adica in dobanda. La creditele in euro, desigur ca aceste noi costuri se adauga la riscul valutar deja prezent pe piata. Imediat dupa anuntul agentiei de rating cursul s-a depreciat cu 3 procente.

Citeste si:

Apoi, canalele de transmisie a cresterii dobanzilor la creditele in euro asupra celor in lei sunt simple. Cand bancile nu au lichiditati suficiente in lei, ele se imprumuta in euro si fac swap-uri pe valuta. Dar, in cursa internationala pentru lichiditati, bancile active in Romania vor avea dificultati mai mari in a se imprumuta la dobanzi avantajoase pentru satisfacerea cererii interne de credite. Riscurile de rambursare sunt mai mari si, implicit, ratele de dobanda cresc.

Pe de alta parte, in masurile de politica monetara a BNR de a controla volatilitatea cursului de schimb, reglementarile pe dobanzi sunt haotice si inconsistente. Se opereaza cu o rata interbancara declarata, cu o alta efectiva, iar ambele sunt mult prea departe de dobanda de politica monetara care isi pune amprenta pe costul creditelor populatiei. Pe ansamblu, presiunile BNR de limitare a cresterii dobanzilor de catre banci va duce, foarte probabil, in actualele conditii, la blocarea activitatii de creditare.

In ceea ce priveste finantarea datoriei publice prin emisiunea de titluri de stat, devenite acum junk, se lovesc de noile norme de prudentialitate bancare (Basel II) si devin greu vandabile pe o piata internationala incerta si turbulenta, in care apetitul pentru risc este scazut pe piata internationala.

In definitiv, romanii nu stau deloc pe roze si vor gasi tot mai apasatoare rambursarea datoriilor private si publice. Investitiile interne si straine, respectiv consumul scad. Cursul isi continua deprecirea. Inflatia creste, dar speram ca ritmul sau sa fie temperat de decelerarea cererii pe piata. Reforma cheltuielilor bugetare pentru eliminarea urgenta a risipei, fondurile europene si utilizarea lor in investitiile publice din infrastructura devin solutiile noastre salvatoare. Apare insa si aici un risc major de diminuare semnificativa a capacitatii de co-finantare a proiectelor europene in conditiile cresterii costurilor de creditare.

Un singur avertisment mai aduc la final: ratingul de tara poata sa scada si mai mult daca nu ne trezim rapid la realitate.