Daca va uitati atent in scadentar - lista aceea luuunga cu valoarea ratei (dobanda, principal) si termenele lunare de plata -, ati putea observa lucruri interesante. Eu am pus sub lupa un credit de nevoi personale, de 9500 de euro, pe 10 ani, luat anul trecut de la Credit Europe (pe atunci FinansBank). Dobanda afisata a fost putin sub 10%. Cu doua comisioane procentuale, unul fix si o asigurare de viata, costurile ridica DAE (dobanda anuala efectiva) la aproape 13%. Una peste alta, dupa cei zece ani, clientul va fi platit bancii 6400 de euro in plus, pe langa banii imprumutati (dobanzile plus comisioanele anuale de administrare). Una dintre caracteristicile creditului a fost lipsa comisionului de rambursare anticipata (care in alte situatii oscileaza intre 0,5 si chiar 5%, in functie de banca). Pentru cineva care si-a facut socoteala ca ar da banii mult mai devreme decat scadenta finala (dupa un an-doi, de exemplu), lipsa comisionului poate face diferenta intre ofertele mai multor banci. E insa chiar un avantaj pentru client? Nu prea, pentru ca banca are grija sa compenseze lipsa comisionului, recuperand cat mai mult din dobanda chiar din primele luni. Sa revenim la exemplul concret pe care l-am ales. In primii trei ani, dobanda reprezinta mai mult de jumatate din rata de 125 de euro pe care clientul o plateste lunar bancii. La asta se adauga comisioanele anuale care se achita in avans pentru fiecare an. Dupa primele 12 luni, de pilda, clientul a achitat mai mult de 16% din dobanda totala, in timp ce din banii imprumutati a dat inapoi mai putin de 7%.