J.P. Borda a inceput un jurnal online in timpul stagiului militar petrecut in Afganistan. In 2004, era doar o modalitate de a ramane in contact permanent cu familia. Ulterior, cand a revenit acasa, a realizat ca media traditionala nu reflecta razboiul asa cum se intampla acesta in realitate. Dupa aproape un an de cercetari, Borda a descoperit ca nu era singurul soldat american detinator al unui blog. Multi dintre fostii sai camarazi erau bloggeri cu experienta si cu totii aveau un inamic comun: reflectarea activitatii lor militare in media traditionala.

Pornind cu aceasta convingere, J.P. Borda a fondat Milblogging.com, un website care oferea posibilitatea oricarui militar american sa-si construiasca propriul blog. Astazi, website-ul face trimitere la peste 1.400 de bloguri apartinand unor militari din 27 de state ale lumii. Initiativa online a fost achizitionata de Military.com pentru o suma ramasa confidentiala. Militarii care isi publica jurnalele pe Internet sunt acum celebri in toata lumea.

Jurnalism cetatenesc

Conflictele militare atrag audienta. Modul in care media traditionala relateaza aceste evenimente este cel mai bun argument. Deseori insa, realitatea este mult mai dura decat imaginile prezentate la televizor. Iar nevoia de senzational a privitorului il face sa mearga pe Internet, cu speranta ca va afla mai multe amanunte. In lumea virtuala, omul obisnuit a devenit reporter de razboi. Evenimente interzise pana mai ieri telespectatorilor, ascultatorilor ori cititorilor sunt relatate acum, din diverse ipostaze, chiar de catre oameni implicati direct. Blogurile, videoclipurile sau textul unor website-uri independente au impanzit Internetul si ofera lumii portia zilnica de spectacol.

In acelasi timp, avem de-a face cu noi provocari jurnalistice ale ideii de libertate a expresiei. Este corect sa punem pe Internet toate aceste informatii? Ar trebui ca omul obisnuit sa procedeze la fel ca jurnalistul profesionist, care filtreaza informatiile ori imaginile prea violente? Este nevoia de informare echivalenta cu acceptarea oricarui gen de mesaj politic? Pana unde merge acceptarea drepturilor victimei si unde incepe spectacolul ieftin?

Orice am spune, Internetul este o retea a carei reglementare e aproape imposibil de realizat, si sub aspectul continutului, si sub cel al comunicatiilor dintre utilizatori.

Hezbollah are website

Punctul de vedere al Hezbollah privind conflictul israeliano-arab se poate afla accesand website-ul televiziunii libaneze Al-Manar TV, principalul instrument media al organizatiei, www.almanar.com.lb (exista si o versiune in limba engleza). Website-ul prezinta aproape in timp real informatii legate de conflictul in desfasurare. Informatii de strategie militara ale armatei israeliene pot fi aflate, uneori, pe website-uri precum www.debka.com. In completare, YNetNews.com, website-ul unuia dintre cele mai populare cotidiene israeliene (Yedioth Ahronoth), este oglinda modului de gandire al israelienilor care sprijina campania militara impotriva Libanului.

Jurnal de front

Chiar si bloggerii s-au lasat angrenati in acest conflict. In multe cazuri, reactiile lor sunt imediate. Sentimentele se adauga astfel relatarii unui eveniment, iar acest mixaj capata valentele unui produs greu de gasit la acest moment: stirea subiectiva.

Citeste si:

Doriti sa stiti cum e sa traiesti sub tirul rachetelor Katiusha, care cad necontenit asupra orasului Haifa? Puteti citi blogul unui israelian de 17 ani, accesibil la http://israelibunker.blogspot.com. Doriti sa aflati cum e sa traiesti sub asediul permanent al bombelor israeliene in orasul Beirut din Liban? Mergeti la website-ul http://beirutspring.blogspot.com. Este blogul lui Mustapha, un tanar libanez de 28 de ani.

Privind lucrurile in ansamblu, e usor de observat ca nu doar textul face diferenta in favoarea Internetului ca mediu de informare. Odata cu raspandirea conexiunilor de banda larga la Internet, videoclipurile apar tot mai des in topul mijloacelor de informare online.

YouTube.com

Website-ul - retea sociala YouTube.com afirma ca nu monitorizeaza continutul videoclipurilor incarcate in sistem de utilizatorii sai. Cu toate acestea, interzice incarcarea de videoclipuri care au continut violent. Potrivit moderatorilor, website-ul se bazeaza pe un sistem tehnic care limiteaza dimensiunile fisierului incarcat, precum si pe atentionarile utilizatorilor care observa videoclipuri cu un continut inadaptat. Ulterior, echipa YouTube.com indeparteaza aceste fisiere din website.

Videoclipul - manifest al razboiului din Orientul Mijlociu este vizualizat de aproape 300.000 de ori si este lipsit de comentarii audio. Imaginile sunt filmate probabil din balconul unei cladiri inalte din Beirut si prezinta zgomotul bombelor care cad fara incetare asupra orasului. Nu este nimic spectaculos in aceste imagini. Se induce in schimb ideea unui eveniment prezentat fara filtrare, moderare sau alt gen de interventie editoriala. Videoclipul reflecta realitatea vazuta de autorul sau.

Se ajunge astfel la un minus important al jurnalismului cetatenesc. Credibilitatea surselor si a evenimentelor relatate este adeseori indoielnica. Aceste videoclipuri, precum si unele dintre afirmatiile din bloguri sunt postate de multe ori sub pseudonim, fara posibilitatea de a identifica usor autorul.

In aceasta idee, initiativa castigatoare in jurnalismul viitorului poate sa fie un serviciu de genul YouTube.com, care implementeaza un sistem de verificare a surselor si a credibilitatii acestora.

Se poate conferi astfel credibilitate stirilor din ce in ce mai numeroase, produse de oameni care au camere de luat vederi, reportofoane sau telefoane mobile. Si au norocul sa surprinda evenimente interesante. Unul dintre cazurile celebre de jurnalism cetatenesc este cazul imaginilor capturate de sute de oameni, cu telefonul mobil, imediat dupa atacul terorist cu bomba din metroul londonez. Aceste imagini au facut inconjurul lumii, fiind postate pe nenumarate bloguri sau servicii de stocare a fotografiilor. Una dintre ele a castigat chiar premiul pentru jurnalism cetatenesc, acordat de UK Press Gazette si Nokia.

Etica si principii

In multe cazuri, a fi jurnalist nu inseamna doar a fi la locul potrivit, in momentul potrivit. Un jurnalist profesionist are cunostinte legislative si respecta un cod etic. Are obligatia profesionala de a verifica informatia pe care o primeste. Provocarea viitorului este in ce masura poate omul obisnuit (care produce bloguri sau videoclipuri online pentru a-si face cunoscuta opinia) sa accepte etica jurnalistica.