Guvernul roman trebuie sa investeasca in infrastructura, sa plateasca pensii, sa subventioneze medicamentele compensate. De aceea "magicienii" din Ministerul Finantelor Publice muta cu repeziciune banii dintr-un buzunar in altul - de la sanatate la invatamant, de la somaj la pensii, si invers.
Specialisti mai mult in retorica decat in economie, guvernantii isi plang singuri de mila. In "disperare" de cauza, actualul executiv a mai gasit o solutie "ingenioasa" de a se imprumuta cu dobanda zero pe piata interna. In timp ce romanii sunt inspaimantati de pericolul reprezentat de "turnatorii de 12 ani" si privesc cu ingrijorare evenimentele din Liban, a fost adoptata pe sest o lege prin care agentii economici trebuie sa depuna o garantie la stat pentru a fi considerati cetateni corecti, si nu hoti. Cu alte cuvinte, patronii trebuie sa plateasca o cautiune pentru a ramane in libertate fiscala.

Orice contribuabil este un potential infractor, potrivit filosofiei Guvernului. Care prezumtie de nevinovatie?! Ce drept la un proces just?! Povesti! Mai nou, guvernantii au decis ca un agent economic nu mai poate suspenda executarea silita prin introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac, ci numai prin contencios administrativ. Si asta nu-i nimic! Chiar daca respectiva companie e convinsa ca are dreptate, pentru a putea ataca in contencios administrativ decizia Fiscului, va trebui sa depuna o garantie egala cu suma pe care organul o considera "suspecta".

"Aceasta masura este neconstitutionala, realmente neconstitutionala, si acest lucru se poate demonstra pe baza jurisprudentei Curtii Constitutionale. Ea nu tine cont de principiul egalitatii partilor in proces, de liberul acces la justitie si de durata de timp rezonabila a procesului", ne-a declarat Dan Sova, partener coordonator la firma de avocatura Sova si asociatii.

Garantie "fictiva" pentru acces la justitie

Iata insa integral articolul bucluclas al Legii 158/2006 de modificare a Codului de Procedura Fiscala: "Introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal. Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea actului administrativ fiscal, in temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu conditia depunerii unei garantii la nivelul sumei contestate". Cu alte cuvinte, un inspector fiscal pleaca in control si "banuieste" ca respectiva firma are ceva bube, in valoare de cateva sute sau chiar milioane de euro. Atunci pune mana pe pixul din dotare si emite un act administrativ fiscal prin care firma poate fi executata silit. Actionarii firmei, chiar daca sunt curati ca lacrima, nu pot evita executarea decat intr-un singur fel: prin atacarea in contencios administrativ. Insa pentru a face acest lucru ei sunt obligati sa depuna cateva sute sau chiar milioane de euro - garantia echivalenta sumei incriminate de agentul de la Fisc.

Garantia falimentului

Aceasta garantie obligatorie va pune, foarte probabil, pe butuci o multime de firme, indiferent daca ulterior instanta le va da castig de cauza. Motivul: daca nu ar fi impusa garantia, o companie ar putea folosi respectivul capital in productie, urmand a obtine de pe urma lui un profit. In cazul in care obtine suspendarea actului administrativ fiscal, nimeni nu-i va plati costul de oportunitate al nefolosirii capitalului in perioada respectiva. Mai rau, nimeni nu-i va achita nici macar dobanda pe care ar fi obtinut-o daca depunea banii intr-un depozit bancar. Ca sa nu mai spunem ca, in conditiile in care se ia in calcul valoarea nominala a garantiei depuse, efectele devastatoare ale inflatiei nu intereseaza statul.

Credite gratuite pentru stat

"E un credit fara dobanda pe care statul il ia aiurea", sustine Sova. Iar perioada pe care statul ia respectivul credit nu este in niciun caz una mica: "In cel mai fericit caz, in care toate instantele actioneaza cu maxima rapiditate, un astfel de proces (de contencios administrativ intre contribuabil si Finante) dureaza cel putin trei ani", afirma Sova. Numai trecerea procesului de la Curtea de Apel la Curtea Suprema dureaza noua luni, iar Curtea Suprema da la randul ei trei termene, fiecare de minimum trei luni. Iar in Romania principiul de timp rezonabil al procesului are o valoare utopica, asa ca, foarte probabil, procesul va dura mult mai mult. Cu alte cuvinte, contribuabilul crediteaza gratis statul pe 4-5 ani, daca nu pe o perioada si mai mare. In acest timp, statul face ce vrea cu sumele aferente garantiilor. Face ce vrea, dar stie ce face?!

Sova afirma ca nu exista nicio lege care sa oblige statul sa inapoieze pana la ultimul cent sumele oprite drept garantii. Dimpotriva, exista o Ordonanta de Guvern prin care se precizeaza ca sumele pe care statul le datoreaza contribuabililor vor fi restituite in limita fondurilor disponibile. Cum Executivul lucreaza deja pe un deficit de 2,5%, este foarte probabil ca "vinovatilor fara vina" sa nu le fie restituit niciun euro din garantiile depuse.

Fiscul e mai egal ca altii

Citeste si:

In instanta de judecata, in cazul Codului de Procedura Civila, ar trebui sa primeze principiul egalitatii partilor, indiferent daca ele sunt persoane private sau Ministerul Finantelor. Nu e cazul Romaniei. Date fiind avantajele evidente ale unei creditari cu dobanda zero pe care o obtine statul, jurisconsultii Ministerului Finantelor nu vor avea alta sarcina decat sa apeleze la prelungirea termenelor, crede Sova. Daca pentru stat totul e bine, pentru contribuabil prelungirea procesului este un cosmar. Chiar daca nu a dat faliment in prima instanta, el trebuie sa se imprumute la banci, in cazul in care mai poate, pentru a inlocui capitalul blocat in conturile statului, pentru care plateste dobanzi piperate. Imobilizarea capitalului sau ii limiteaza considerabil oportunitatile de afaceri.

Da spaga!

Mai mult, legea ofera puteri arbitrarii inspectorilor fiscali. "Aceasta prevedere incurajeaza mita", sustine Dan Sova. Contribuabilul, pus in fata imobilizarii capitalului sau pentru o perioada de minimum trei ani, prefera sa cada la pace cu reprezentantul Fiscului. Aceasta poate fi o afacere, bazata pe un calcul cost-beneficiu. Decat sa am blocate cateva sute de mii de euro timp de minimum trei ani, mai bine platesc mita valoarea dobanzii pe care as primi-o daca i-as depune la banca plus inflatia pe perioada respectiva. Oricum ies in castig pentru ca, daca sunt un antreprenor bun, investitia efectuata cu acei bani imi aduce un profit mai mare decat valoarea dobanzii si a ratei inflatiei.

ANAF invoca abuzul de drept?!

Argumentul suprem al ANAF in favoarea depunerii unei garantii la nivelul sumei contestate este ca o prevedere similara a existat si in vechea legislatie fiscala din Romania. In plus, sustine ANAF, "suspendarea administrativa a actului administrativ fiscal a fost eliminata din Codul de Procedura Fiscala, deoarece s-a considerat ca trebuie sa ramana atributul exclusiv al instantelor de judecata, in baza Legii contenciosului administrativ.

Motivatia o constituie faptul ca cererea de suspendare pe cale administrativa nu era insotita de depunerea unei cautiuni, astfel incat contribuabilul facea contestatie in orice situatie, indiferent daca avea sau nu dreptate, ceea ce se putea constitui intr-un abuz de drept".

Fiscul pledeaza pentru revenirea la garantia de 20%

Totusi, ANAF recunoaste ca actuala lege afecteaza activitatea companiilor. "Tinand cont de dificultatile in care pot fi pusi contribuabilii contestatori de buna-credinta, ce pot fi lezati in drepturi prin actele administrative fiscale, dispozitiile art. 185 din Codul de Procedura Fiscala urmeaza a fi modificate printr-un proiect de Ordonanta a Guvernului pentru modificarea si completarea Codului de Procedura Fiscala, in sensul ca instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune de pana la 20% din cuantumul sumei contestate, iar in cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil in bani, o cautiune de pana la 2.000 lei, regula aplicabila si in situatia contestatiilor la executarea silita formulate in temeiul Codului de procedura civila", se precizeaza in raspunsul dat de ANAF "Saptamanii Financiare".

Vechea cautiune de 20%, declarata neconstitutionala

Ce se face ca nu stie ANAF e ca noua propunere este similara cu prevederea din vechiul Cod de Procedura Fiscala declarata neconstitutionala. Prin Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004, Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate a respectivului articol din Codul de Procedura Fiscala, considerand ca aceste dispozitii legale ingradesc accesul liber la justitie, deoarece conditioneaza insasi inregistrarea contestatiei la executare de plata unei cautiuni. In practica, obligativitatea platii unei cautiuni, ca o conditie de acces la calea de atac a contestatiei la executare, s-a relevat a fi un impediment de multe ori insurmontabil, cu atat mai dificil de calificat ca rezonabil cu cat, potrivit legii, o asemenea cale de atac este deschisa oricarei persoane lezate in drepturile si interesele sale legitime, sustine Curtea Constitutionala.

"Desi ratiunile in considerarea carora legiuitorul a instituit exigenta platii unei cautiuni, constand in preocuparea de a restrange posibilitatea exercitarii cu rea-credinta a contestatiei la executare, in scop exclusiv dilatoriu, nu pot fi minimalizate, determinarea apriorica si imperativa a cuantumului cautiunii, stabilirea acestuia la 20% din cuantumul sumei datorate, dar si, mai ales, convertirea neplatii sale intr-un sanctiune de neprimire a contestatiei la executare sunt excesive si, prin aceasta, ingradesc in mod nepermis accesul liber la justitie. Astfel, in masura in care cuantumul sumei datorate este deosebit de important, ceea ce il pune pe debitor in imposibilitate de a achita cautiunea impusa de lege, acesta este lipsit de dreptul de a formula contestatie la executare si de a repune in discutie respectivul cuantum, chiar daca, prin ipoteza, nu datoreaza in realitate suma la care a fost impus", este concluzia Curtii Constitutionale, ignorata de reprezentantii ANAF, care propun reintroducerea cautiunii de 20%.