Accesul la internet s-a transformat din lux intr-o necesitate. Daca la inceput era doar o modalitate costisitoare si oarecum ineficienta de a face legatura intre cateva institute de cercetare in domeniul ciberneticii, acum internetul este un mediu de comunicare intens utilizat la scara larga. Dincolo de acest aspect, informatiile continute, calitatea prezentarii si alti parametri tehnici mai mult sau mai putin cunoscuti publicului larg, cand vorbim despre internet in primul rand ne gandim la modalitatea de acces.

Telefonul fix se transforma in mobil

Internetul prin telefon a fost prima modalitate in care publicul larg putea avea acces in mediul privat. Apoi, oamenii au avut nevoi din ce in ce mai mari care necesitau viteza si trafic pe masura. Iar acum o parte din locuintele din mediul urban sunt conectate la internet prin cablu; fie printr-o retea locala, fie direct, prin intermediul unui internet provider. In aceste cazuri, termenul de "internet" se confunda cu ideea de punct fix. Dupa aparitia telefoniei mobile, niste oameni de bine s-au gandit ca si accesul la internet poate sa fie la un punct mobil, nu doar intr-unul fix. Astfel, pasul urmator a fost reprezentat de aparitia accesarii internetului din alte locatii, in afara de birou sau acasa. Si asa a aparut accesul la net prin telefonul mobil. Dar aceasta este o alta tema de discutie, care a mai fost prezentata in urma cu o luna si jumatate in paginile saptamanalului "Banii Nostri".

Ceea ce putem spune este ca ansamblul necesar accesarii internetului de oriunde prin aceasta metoda este un calculator (preferabil un laptop, pentru a pastra elementul de mobilitate) si un telefon mobil, prin care sa se realizeze accesul. Bineinteles, aici intra si un element care sa faca legatura intre calculatorul portabil si telefon: fie un cablu de date compatibil, fie o aplicatie de infrarosu cuprinsa in celular. Elementul principal din acest ansamblu este telefonul mobil. Sigur, fiecare componenta are imporanta ei. Dar fara telefonul mobil, nu s-ar putea face legatura pentru a obtine transferul de date.

Asadar, cum putem vorbi de un acces la internet mobil, daca avem totusi cateva elemente in ecuatie fara de care conectarea nu ar putea fi posibila? In fond, libertatea de comunicare este data numai si numai de posibilitatea de a te plimba oriunde. Dar depinzi totusi de telefonul mobil si, de la sine inteles, de acoperirea operatorului de telefonie celulara. Ar mai fi si alti parametri care dau definitia conexiunii de acest tip, cum ar fi viteza permisa de retea, cea admisa de capacitatile tehnice ale telefonului, configuratia calculatorului de pe care se realizeaza accesul.

Dincolo de aceste aspecte, mintea umana a mers si mai departe. Si cum oamenii sunt extrem de inventivi, s-au gandit ca tehnologia a ajuns pana acolo, incat accesoriul care faciliteaza accesul, si anume telefonul mobil, a devenit deja ceva in plus. Cum ar fi daca ai avea acces la internet fara sa mai ai alte obiecte in plus? Cum ar fi daca ai naviga in voie, doar cu laptopul? Pe o banca. Fara sa ai grija telefonului. Si sa te poti muta de colo-colo. Asa a aparut in materie de internet termenul "wireless". In engleza, asta se traduce prin "fara fir". Mai pe intelesul tuturor, "fara cabluri".

Fara cabluri

Wireless este tehnologia care taie cablurile, se spune intre oamenii din domeniu. Nu le taie ca asa are cineva chef, ci pentru ca nu mai sunt utile. Nu mai folosesc decat, eventual, ca decor, deoarece internetul este in aerul care ne inconjoara. Astfel, nu este nevoie decat de un laptop. Sigur, un laptop echipat cu ce trebuie. Dupa cum spunea o reclama din domeniul telecomunicatiilor acum cativa ani: "O parte nu se vede, iar pe cealalta nu ti-o putem arata". Partea care nu se vede este reprezentata de frecventa radio prin care se transmite semnalul, iar cealalta parte nu poate fi aratata deoarece este receptorul aflat in interiorul carcasei computerului.

Citeste si:

Cum functioneaza sistemul si unde ai acces? Sa le luam pe rand. In primul rand, "eroul" wireless depinde in culise de cabluri. Semnalul pe care laptopul il receptioneaza vine de la o antena, printr-un cablu. Asadar, este necesar pana la urma sa fie ceva cabluri. In Paris, de exemplu, pentru a nu impanzi orasul de prea multe cabluri, s-a apelat la sistemul de canalizare. Acolo, cablurile sunt mai sigure. Acces avem in cadrul unor zone clar delimitate si pe un perimetru restrans. Aceste spatii se numesc "hot-spot" ("punct fierbinte"). Le putem intalni unde nu ne asteptam: restaurante, universitati, hoteluri, aeroporturi. Aerul nu are alta culoare si nici nu ne va durea capul daca stam prea mult in zona.

"Punctele fierbinti" ale Romaniei

Acum o luna, Intel a realizat o harta a hot-spoturilor de la noi. A rezultat ca avem 78. 79% din ele sunt in hoteluri si spatii expozitionale. Cate 9% se afla in scoli si tot atatea in cafe-baruri. Nu mai mult de 3% se regasesc in aeroporturi. Bucurestiul si Brasovul au 20 de puncte fierbinti. Ca numar, cele mai multe. Brasov se situeaza pe primul loc ca densitate. Pe locurile urmatoare ca numar se afla Constanta (11), Timisoara (6) si Cluj (5).

Se mai afla cate unul si in localitati mici precum Otopeni, Predeal, Jurilovca. Aeroporturile norocoase sunt in Timisoara si Iasi. Cu cele 78 de puncte, Romania sta destul de prost, deoarece in Europa sunt cam 25.000 de puncte operationale. Spatiul poate varia de la cateva zeci de metri patrati (cazul unui restaurant) la kilometri patrati. De exemplu, cel mai mare hot-spot din lume este orasul american Philadelphia (220 km patrati).

In afara de zonele unde platesti pentru trafic, exista si cele gratuite. "Promotiile" se afla preponderent in mediul universitar (Politehnica si ASE, in Bucuresti). Se mai gasesc si in unele restaurante, aeroporturi, hoteluri. In aceste cazuri, plata este suportata fie de detinatorul localului, fie accesul este permis gratuit de catre provider, cum este cazul universitatilor.

Wireless ca afacere

Principalii operatori de pe piata sunt Connex, Zapp, Orange si Astral. Ca o exemplificare, Zapp permite accesul pe baza de cartele preplatite cu credit de 2, 10, 30 sau 50 de dolari. Ele ofera acces timp de 1, 7, 23 si, respectiv, 40 de ore. Valabilitatea cartelelor este de o zi, 2 luni, 4 luni sau 6 luni. Accesul prin Connex in cadrul Net Zone se face pe baza unor cartele de 6, 10, 15 si 21 dolari, ce au o valabilitate de o ora, doua ore, o zi sau doua zile.

Orange taxeaza tot la timp si ofera acces timp de 24, 48 sau 72 de ore.