Ce consecinte are presiunea developerilor imobiliari asupra indicatorilor urbanistici?

Un indicator urbanistic important este coeficientul de utilizare al terenului (CUT) care reprezinta raportul dintre aria desfasurata a cladirii si suprafata lotului pe care se afla aceasta. In Bucuresti 3 este un CUT considerat decent, adica a construi de 3 ori aria terenului. Ma refer la constructii din zona centrala, la cladiri de birouri. Depasirea CUT reprezinta o marire a intensitatii de utilizare a terenului. Mai multi utilizatori inseamna mai multe masini pe care trebuie sa le parcam si pe care le aducem pe strazile Capitalei, in parcajele presupus a fi realizate in interiorul incintei, de obicei la subsol. Mai exista si indicatorul POT - procentul de ocupare al terenului - care reprezinta raportul dintre amprenta cladirii (proiectia pe sol) si suprafata parcelei pe care ea se situeaza. In zonele rezidentiale POT este de pana la 50%. In centrul orasului ajunge pana la 100%. A doua observatie se refera la "zoning", zonarea. Ea poate fi foarte stricta, ca la britanici, care nu permit ridicarea de imobile comerciale in zonele rezidentiale. Analizand cartiere ca Primaverii, Aviatorilor sau Cotroceni observam ca, in ultimii 10-15 ani, ele au fost agresate de cladiri care nu respecta indicatorul zonei respective.

Cum veti jongla cu cei doi indicatori ca sa avem un zoning apropiat marilor orase europene?

In urbanism lucrurile sunt corelative. Cu cat constructia este mai inalta, cu atat POT se micsoreaza. CUT este insa mai lent variabil. Constructiile joase pot avea densitati mai mari de acoperire a terenului, iar cele mai inalte ar trebui mai rasfirate pentru ca e nevoie ca parterul cladirii vecine sa aiba soare, e nevoie de spatii auxiliare si de servicii. Totusi, multe cartiere bucurestene au blocuri de 8 sau 10 etaje, destul de inghesuite.

Dupa razboi a crescut nevoia de locuinte de masa. Cartierele-dormitor n-au fost inventate in comunism ci au aparut intai la Paris si la Londra, o data cu explozia demografica. Marile orase s-au transformat in aglomeratii urbane. Bucurestiul se inscrie in aceasta categorie, il privim impreuna cu cele 39 de localitati vecine. Capitala are o populatie inregistrata de doua milioane de locuitori, dar numarul utilizatorilor orasului depaseste trei milioane.

Va suferi Planul Urbanistic General unele modificari in conditiile actuale ale Bucurestiului?

Citeste si:

PUG a fost aprobat acum cinci ani. Astazi baza de date urbane s-a modificat substantial, incepand cu regimul proprietatii. S-a schimbat si viziunea asupra orasului. Poate intr-o zi vom construi pe spatiile verzi de langa Casa Presei dar nu atata timp cat in Bucuresti sunt sute de hectare construibile, lasate in paragina. PUG este un document in lucru, nu unul "inghetat".

Vedem constructii etajate in zone unde tulbura peisajul arhitectonic. Ce trebuie sa stie un investitor care se "aventureaza" in astfel de zone?

Daca vorbim despre centrul istoric al orasului, aici restrictiile de constructie sunt mai puternice. Exista un raport intre pretul terenului si dimensiunea constructiei care poate fi executata. Se manifesta, intr-adevar, o presiune a investitorilor in legatura cu regulamentul urbanistic. Majoritatea ar vrea sa depaseasca limita coeficientilor admisi. Au fost case care s-au distrus prin supraetajare. Imobilele inalte afecteaza vecinii. Un P+5 pus langa un P+1 il lasa pe acesta din urma fara lumina. Pe Bd. Primaverii, de la Banca Columna pana la Bd.Mircea Eliade s-au construit cladiri cu peste 5 etaje, ceea ce a condus la un trafic insuportabil. Trotuarele sunt pline de masini, aspectul aduce mai degraba cu un cartier-dormitor decat cu o zona rezidentiala.

"Primaria trebuie sa cumpere terenuri"

Cum vad edilii Capitalei componenta "sufocanta" a dezvoltarii imobiliare?

Dorim sa corelam interesul privat cu cel al comunitatii, in sensul ca terenul sa nu fie ocupat 100%, asa incat nici apa de ploaie sa nu mai aiba cale de scurgere. La sedintele Comisiei de Urbanism constat ca numeroase cereri se indreapta catre modificarea indicatorilor zonelor verzi. Calitatea vietii o confera in mare masura spatiile verzi. Singura sursa de oxigen este fotosinteza in conditiile unui Bucuresti din ce in ce mai poluat. Spatiul verde amenajat este la Londra de 30 mp pe cap de locuitor, la Paris de 18 mp iar in Bucuresti de 3,75 mp in conditiile in care s-au retrocedat multe terenuri destinate spatiului verde. Pe aceste terenuri proprietarii n-au dreptul de a construi. Glumind, as spune ca, in parcul Herastrau, numarul restaurantelor n-ar trebui sa-l depaseasca pe cel al copacilor. In Bucuresti devoltarea economica este evidenta, dar poate provoca un dezechilibru al calitatii vietii. Anul trecut am pus pe masa Consiliului General al Municipiului Bucuresti un proiect de hotarare pentru protejarea, amplificarea si punerea in valoare a spatiilor verzi. Primaria ar trebui sa reintre in acest joc al pietei si sa achizitioneze terenuri.