Tiberiu Anastasovici a trebuit sa-si rupa de doua ori tibia la juniorii de la campioana Romaniei si prin divizia C, la Giurgiu, pina sa joace fotbal la inalt nivel. La sfirsitul lui iulie, romanul de 31 de ani va face parte din prima garnitura pe care nationala din Hexagon o va alinia, in Danemarca, la Campionatul Mondial al celor fara acoperis deasupra capului.

Eram la Strasbourg, rasfoind la o terasa un numar din „Liberation“, ziarul de stinga care se apleaca curent spre temele sociale ale Frantei, cind am dat de Tiberiu, romanul ajuns jucator de baza in nationala cocosului galic. Am citit pe nerasuflate articolul si-am notat instant numele jurnalistului si numarul de telefon al redactiei. Am sunat de indata, dar Tonino Serafini, descoperitorul de talente fara domiciliu, nu era de gasit in redactie. Nu am renuntat, am inceput sa acostez pe strada SDF (Sans Domicile Fixe), persoane fara domiciliu fix, titulatura sub care sint cunoscuti in Franta cei ca Tiberiu. Iar din gura alsacienilor de rind am incercat sa aflu cum e privita problema sociala a celor fara acoperis.

Intors in tara, am continuat sa sun la Paris, iar Tonino Serafini m-a pus, in cele din urma, in legatura cu antrenorul romanului. „Trebuie sa vorbesc mai intii la telefon cu Tiberiu, ca sa-si dea acceptul, dupa care o sa va dau numarul fara probleme“, mi-a spus elegant Benoit Danneau. L-am prins din prima pe mobil si a acceptat discutia fara retinere. E la Gare Est, una dintre garile Parisului, unde se intretinea cu niste romani la fel de napastuiti.

„M-am nascut in Giurgiu, iar tatal meu m-a adus in Bucuresti, la centrul de juniori de la Dinamo, la inceputul lui '90“, imi spune de la celalalt capat al liniei fostul jucator de performanta. La 16 ani a fost deja selectionat in nationala de juniori a Romaniei si a participat la un turneu in Turcia. „A murit tata si a trebuit sa ma intorc la Giurgiu, in divizia C, pentru ca mama n-a mai avut bani sa ma tina in Capitala“, continua resemnat fostul „ciine rosu“. Salariul si bonusurile mici cistigate pe malul Dunarii il imping spre munca in constructii. O fractura de tibie a pus insa punct celor citeva sezoane jucate la Giurgiu. Recuperat dupa luni bune, pleaca la numai 20 de ani in Ungaria, unde dribleaza la o echipa tot din a treia divizie, Mateszalka.