O discutie cu marele campion ne-a oferit cateva reflectii interesante.

Cum te simti in postura de salvator al palmaresului mondial al sportului romanesc in anul care a trecut?

A fost o sansa pe care am exploatat-o la campionatele lumii de la Melbourne, la aparatele preferate, ce putea fi realizata si la alte sporturi. Am mai obtinut-o la Gand in 2001, am repetat-o un an mai tarziu la intrecerile continentale de la Patras si am depasit-o in 2004 la competitia similara de la Ljubljana, unde am castigat patru titluri, cu echipa, la individual compus, sol si sarituri.

Te bucura primirea acestui trofeu?

Sunt foarte onorat ca am luat prima distinctie, copie fidela a celei oferite campionilor de acum cateva decenii, pe care-o voi aseza alaturi de celelalte trei. Incerci un sentiment aparte cand ti se ofera un asemenea trofeu, care te obliga sa confirmi performantele.

E cel mai important din cariera?

E greu de facut o ierarhizare. Cred ca includerea in Hall of Fame e cea mai mare realizare pentru un sportiv. Eu am primit-o in urma cu patru ani.

Citeste si:

Ai incercat sa retii numarul medaliilor olimpice, mondiale si europene pe care le-ai castigat?

Sunt 23, dintre care una de argint si doua de bronz la JO, 6 de aur si una de argint la CM, 9 de aur, doua de argint si doua de bronz la CE. La care se adauga patru la juniori-doua de aur si tot atatea de argint in 1998 la Sankt Petersburg.

Nu ai, inca, aurul olimpic. I-ai pus gand rau?

Dimpotriva. Vreau sa-l iau pe bune la Beijing, la sarituri sau la sol. Acum ma antrenez impreuna cu colegii pentru Europenele de luna viitoare si apoi pentru Mondialele din august. Nu doresc neaparat sa iau medalii la aceste competitii. Ma voi pregati in continuare numai cu gandul de a castiga aurul olimpic, singurul care-mi lipseste din palmares. Va fi o lupta grea, dar sunt obisnuit cu asemenea intreceri.

Cine sunt tehnicienii care te-au propulsat in lumea performantei?

Primul antrenor a fost Dumitru Avarvarei, care m-a introdus in tainele gimnasticii acum 20 de ani, la clubul bucurestean Triumf. Am trecut apoi la Dinamo, unde m-a pregatit Lucian Ghergu, pentru ca, din 1996, sa lucrez la lotul national cu Danut Grecu, caruia nu numai generatia mea ii datoreaza foarte mult. Tuturor le multumesc pentru ce m-au invatat si pentru rabdarea pe care au avut-o nu numai cu mine.