Fata care te conduce in interiorul arenei e amabila ca orice ghid de profesie: "Estadio Da Luz este construit in jurul celui vechi, care avea 120.000 de locuri. A fost dari- mat si, la Euro 2004, a aparut acest stadion. Este considerat de UEFA de cinci stele si, deci, poate gazdui finala Champions League".

E greu s-o asculti, pentru ca, in timpul asta, trebuie sa-ti reprimi strigatele involuntare de admiratie. Fiecare scaun ar fi trecut ca loja pe multe arene ale Ligii I, terenul se prezinta excelent, restaurante, sauna, sali de fitness, bazine, fan-shop-uri, practic, exact lucrurile care la noi sint doar prin machete. In spatele uneia dintre porti e un cuib. Locul preferat al vulturului care zboara inainte de fiecare meci al Benficai. Intrebam cam citi spectatori sint asteptati la meci.

"Va fi plin, imaginati-va", surid reprezentantii gazdelor. Lasa, mai bine nu ne imaginam. A... si inca ceva: stadionul face si bani. In fiecare an, Da Luz aduce un profit insemnat, nu numai din vinza rile de bilete si abonamente, dar si din turism. Asta, pentru ca arena este un important punct de atractie al Lisabonei, iar un tur al ei este de neconceput sa lipseasca dintr-o oferta de voiaj. La plecare, se vede inca de departe acelasi omniprezent vultur. Cu aripile deschise, gata sa zboare. O imagine care, corelata cu imbulzeala de la casele de bilete, nu e prea incurajanta pentru dinamovisti.

Citeste si:

Cite trofee!
In general, multe cluburi au o vitrina de trofee. Altele, mai rasarite, au o sala pentru trofee. Ei bine, palmaresul Benficai se intinde pe aproximativ un kilometru de culoare. E chiar obositor sa vezi tot ce au cistigat vulturii de-a lungul timpului. Incepind de prin 1928, fiecare an are un trofeu corespunzator. Unii chiar mai multe. Pozele cu Eusebio cistigind de unul singur Cupa Campionilor sau cu marea echipa din anii '80 te fac sa intelegi ca, aici, Niculescu, Moti si ceilalti chiar vor trebui sa faca meciul vietii. Nu e nimic spectaculos in spatele oglinzilor.

Doar trofee si tricouri. Dar ceea ce reprezinta ele e cu adevarat impresionant. Chiar mai mult decit bijuteria de stadion pe care o lasi in urma. Doar ultima vitrina e ceva mai estetica. Numai ca acolo sint trofee de mica importanta, gen Cupa Vasco de Gama si altele de genul asta. O delectare si pentru ochi, dupa loviturile la moral de mai inainte.