In ciuda faptului ca rezultatele au venit la ultimele Campionate Mondiale si Europene, gimnastica romaneasca se afla, in mod evident, intr-o cautare asidua, pentru ca lucrurile nu mai sunt la locul lor. Asta in primul rand pentru ca discrepanta dintre varful performantei si baza de selectie, acolo unde nu mai exista antrenori pregatiti, este enorma. La cluburi, situatia este jalnica, iar lipsa bazei materiale face ca perspectivele sa lipseasca cu desavarsire.

in aceste conditii, munca antrenorilor de la lot se multiplica, ei ajungand in ipostaza de a antrena sportivi lipsiti de pregatire elementara. "Avem nevoie urgenta de o strategie pe termen lung pentru a pune bazele a ceva solid. Trebuie sa schimbam defectele unui sistem, pentru ca este clar ca avem mari deficiente. Sunt tari care au reusit sa schimbe multe si care au izbutit sa scoata campioane pe banda rulanta, chiar daca nu aveau in spate o traditie", a declarat antrenorul lotului feminin al Romaniei, Nicolae Forminte.

Marian Dragulescu a rupt traditia

Spre deosebire de Statele Unite, unde sportivii isi permit, datorita conditiilor extraordinare de la cluburi, sa se pregateasca separat si sa vina la loturile nationale, pentru o pregatire centralizata, cu doar o luna inaintea marilor competitii, in Europa se prefera un sistem "la comun", iar in Romania s-a vorbit de o "politie" chiar in cantonamentul de la Deva. Cu toate acestea, larghetea le permite sportivilor sa duca insa si o viata personala, lipsita de regimul de cazarma, mult blamat la noi in ultimii ani. Asta pentru ca totul este profesionist, iar sportivul intelege regimul performantei fara constrangeri. Primul gimnast roman care a avut parte de un regim aparte este dublul campion mondial Marian Dragulescu, care la revenirea din Statele Unite, in vara lui 2005, a obtinut un statut aparte.