Cum se intoarce roata vietii si a fotbalului... Spre sfirsitul anului 2001, generalul Iordanescu era recuperat de prin nisipurile Arabiei si adus la echipa nationala ca un salvator. Hagi parasea corabia tricolora intr-un cor de huiduieli, la fel cum patise si Piturca in 1999. Acum, Iordanescu a devenit "cel rau", iar Piturca si Hagi, "cei buni"!
Generalul armatelor de stafii cu crampoane isi merita soarta. A refuzat sa accepte ca materia prima nu mai e aceeasi ca in urma cu zece ani. Hagi, Gica Popescu, Dan Petrescu, Belodedici, Raducioiu, Ilie Dumitrescu, Sabau, Lacatus, Balint, Lupescu nu mai raspund la apel. Mai sint doar Stelea si Dorinel Munteanu, dar s-au girbovit si ei. E drept, chiar si asa, cocosati de ani, tot sint mai de isprava decit mocofanii astia tineri, care in afara de masini scumpe, gagici, baruri, "tarie", strip-tease si, eventual, "prafuri" nu au nimic in cap.
Hagi e un nume aruncat asa, la deruta. Mircea Sandu procedeaza precum smecherii care stiu dinainte cine va cistiga o licitatie, dar mai arunca in scena doi-trei "iepuri", ca sa para o competitie acerba. Oricum, Hagi se simte bine la Galatasaray si, probabil, n-ar da acum Stambulul pe Bükres. Dar nici nu i-a cerut-o cineva!
Ciudat este insa cum a reusit Piturca sa reintre in gratiile FRF. In cei cinci ani scursi de cind s-a despartit de tricolori, el n-a rupt gura tirgului cu Steaua. Palmaresul sau in Ghencea - un titlu si nici o Cupa in cinci ani - este mai degraba unul dezamagitor. Daca intr-adevar il va reactiva pe Piturca, Mircea Sandu se va capatui cu un personaj morocanos ca si cind a baut un pahar cu plumb. Dar poate ca asa e scris in stele: dupa un "rob al lui Dumnezeu" sa vina "Satana"!
Personal, vad doar patru variante rezonabile pentru banca echipei nationale: 1. Mircea Lucescu; 2. Loti Bölöni; 3. Emeric Ienei (director tehnic) in tandem cu un antrenor "tinar si nelinistit" (Dan Petrescu, Olaroiu, Lacatus, Andone, Rednic etc.); 4. un antrenor strain de top (preferabil de sorginte germanica). Lucescu e insa o iluzie: pe linga faptul ca nu-l vrea cu adevarat Mircea Sandu, acum e si imposibil de convins sa renunte la "gaina cu oua de aur" de la Donetk.
Iordanescu pare socat de duritatea cu care este tratat in aceste zile. Dar nu trebuie sa fie si surprins: si-a facut-o cu mina lui. Adevaratul sau divort de opinia publica nu s-a produs dupa episodul Erevan, ci atunci cind a incercat leapsa cu PSD-ul.
N-a tinut cont ca mai mult de jumatate din populatia Romaniei nu agreeaza acest partid, dupa cum nu agreeaza nici o alta grupare politica. Generalul ar fi facut o greseala la fel de mare si daca se inscria la liberali, democrati, peremisti sau udemeristi. Nu intimplator, Constitutia interzice sefului statului sa faca parte din vreun partid: ii place, nu-i place, el trebuie sa se comporte ca presedinte al tuturor romanilor. La fel, desi nu scrie in Constitutie, antrenorii echipelor nationale, fie ele de fotbal, handbal, volei, rugby sau badminton, ii reprezinta pe toti suporterii romani, nu doar pe cei pesedisti! Dar ce si-o fi spus Iordanescu: daca Ion Iliescu poate incalca o lege scrisa, de ce n-as incalca eu una nescrisa?
Nocivitatea modelului Iliescu, cel agatat cu dintii de putere, are corespondent si in conducerea FRF. Mircea Sandu conduce federatia din vara anului 1990, si o conduce catastrofal. Asa cum Ion Iliescu a izolat tara in anii '90 apelind la bitele ortacilor, Mircea Sandu are si el in palmares propriile mineriade. Nasu’ a intimidat si apoi eliminat orice opozitie in "marea familie a fotbalului". A devenit un fel de Ceausescu: e ales in unanimitate, dar conduce un sistem falimentar. Si tot nu vrea sa plece!
Din acest punct de vedere, Ion Iliescu chiar ar avea motive sa fie nemultumit: de ce numai Mircea Sandu are voie la mai mult de doua-trei mandate?! Plus Lukasenko, in Belarus... Plus Teoctist, la Biserica... Plus Isarescu, la BNR... Plus primarul din Tartasesti...