De ani buni, echipele nationale de tineret si juniori ale Romaniei scot cu greu capul in lume. Cum ochii tuturor sunt atintiti doar spre prima reprezentativa, aflata si ea, de ceva vreme, in criza de rezultate, micii fotbalisti contabilizeaza esecuri unul dupa altul, fara ca acest lucru sa para a deranja pe cineva. De reprezentativele de tineret si juniori ne aducem aminte doar cand se mai bifeaza o ratare la vreun turneu final.

Cauzele mediocritatii in care se zbate fotbalul juvenil de la noi sunt multiple si tin nu doar de baza materiala, care este la pamant, ci si de mentalitate. Daca in lumea buna a fotbalului, centrele de pregatire pentru juniori sunt adevarate bijuterii, la noi, pustii se chinuie pe terenuri total improprii si nu au nici macar echipamentul de joc corespunzator.

Pe de alta parte, interesul marilor cluburi pentru cresterea talentelor in propria ograda, asa cum se intampla la Ajax Amsterdam sau la Manchester United, ca sa dam doar doua exemple, este minim. Patronii, interesati doar de obtinerea unor rezultate imediate si macinati de orgolii, nu investesc in grupele de copii si juniori, preferand sa cumpere jucatori gata formati, eventual straini.

Singurul lucru bun este aparitia scolilor private, unde copiilor li se acorda atentia cuvenita si care au inceput deja sa produca fotbalisti de valoare. La fel de adevarat este si ca multi dintre copiii care aleg fotbalul provin din familii fara posibilitati materiale deosebite, iar alimentatia necorepunzatoare de la o varsta frageda se rasfrange asupra constitutiei firave a viitorilor jucatori.