De la Revolutie incoace, sportul a ajuns o veritabila Cenusareasa a societatii romanesti. Lasat in paragina de toate guvernarile de dupa 1989, cel mai mare ambasador al tarii in lume a cules, din talentul si munca unor intregi generatii, medalii olimpice, mondiale si europene. A sosit, insa, momentul cand roadele acestei politici falimentare se vad. Perspectiva JO de la Beijing, din 2008, dar mai ales a Olimpiadei din 2012, de la Londra, sunt dintre cele mai sumbre.

Sanatatea unei natiuni este data, la un moment dat, si de valoarea sportivilor din acea tara. Romania a fost, ani de-a randul, printre cele mai frumoase si curate natiuni ale lumii. De la Iolanda Balas-Sötter ori Lia Manoliu la Gabi Szabo, de la Nadia Comaneci si Ecaterina Szabo la Catalina Ponor, de la Ivan Patzaichin la Elisabeta Lipa, de la Nicolae Linca la Leonard Doroftei, de la Ozon si Hagi, Romania a nascut legende, mituri si admiratie. In ciuda tuturor oprelistilor, aceasta tara a nascut campioni. Din pacate, si legendele au un final. Chiar in preajma integrarii in UE, atunci cand Occidentul a devenit un model, Romania este in pragul unui dezastru de nedescris. Cel mai mare ambasador al ei, sportul, este in moarte clinica. Din pacate, el a fost ajutat din plin sa ajunga aici. Toate guvernele de dupa 1989 nu au fost in stare sa faca macar cat a facut Nicolae Ceausescu pentru sport. Trist, dar adevarat!