La inceput aveai impresia ca toata incrincenarea jucatorilor s-a inghesuit in cercul de la centrul terenului. Dueluri pe metru patrat pentru fericirea de a avea posesia citeva secunde, pentru ca incercarea de a patrunde prin pase in terenul advers era sortita esecului.

Henry inventeaza o pasa in adincime catre Malouda, care patrunde in careu si cade oarecum teatral dupa un duel cu Materazzi. Penalty! Zidane isi asuma executia. Si ce executie! Buffon se arunca in dreapta, dar francezul recurge la un lob care trimite mingea in transversala, de unde cade in poarta. Franta are 1-0 si Italia insista, dar e nevoie de o noua faza fixa pentru egalare.

Pirlo bate un corner, iar Materazzi se inalta mai bine decit Vieira si trimite cu capul in plasa. Faza se repeta citeva minute mai tirziu, dar Toni tinteste transversala. Partea secunda e mai animata. Toni inscrie, dar o face degeaba, pentru ca se afla in ofsaid. Francezii replica prin Henry, centralul Elizondo nu mai acorda un penalty mai clar decit primul la acelasi Malouda, se joaca cu garda jos, dar e nevoie de prelungiri.

Italia e mai prezenta in jumatatea francezilor, Ribery trimite milimetric pe linga, Zidane il incearca pe Buffon. Iar apoi innebuneste subit. Zizou il loveste cu capul in piept ca un taur pe Materazzi si, aidoma unui taur, vede rosu in fata ochilor. In inferioritate si debusolati psihic, francezii reusesc sa apere remiza si se ajunge la loviturile de departajare. Acolo unde singurul care rateaza e Trezeguet. Italia e campioana mondiala!

Camoranesi, fara plete

Jucatorul lui Juventus a trebuit sa renunte la podoaba capilara dupa victoria de aseara. Camoranesi ii promisese lui Oddo ca il va lasa sa-l tunda in cazul in care Italia cucerea trofeul. Cum acest lucru s-a intimplat, Oddo a luat foarfeca si l-a tuns pe Camoranesi chiar in centrul de la mijlocul terenului, la numai citeva minute dupa finalul intilnirii.

Inger si demon

Francezul David Trezeguet a renuntat, fara sa vrea, la rolul de killer al bucuriei italiene. In finala lui Euro 2000, Franta - Italia, Trezeguet a marcat golul de aur prin care cocosul galic a cucerit al doilea trofeu continental din istorie. Aseara, atacantul lui Juventus a zadarnicit eforturile colegilor sai, trimitind in transversala la loviturile de departajare.

Curiozitate cu italieni

Peninsularii au cucerit al patrulea titlu din palmares in Germania, tara a carei reprezentativa a reusit sa se impuna pentru a treia oara la aceasta competitie in Italia, in 1990. In plus, in ambele cazuri, tara gazda a terminat competitia pe treapta a treia a podiumului.

Avantaj Italia

Finala de la Berlin a fost a cincea intilnire dintre cele doua echipe la campionatele mondiale. Francezii reusisera sa treaca de italieni in 1986 si 1998, pentru a pierde de tot atitea ori, in 1938 si 1978. Prin victoria de aseara, italienii au reusit sa incline balanta in favoarea lor in privinta victoriilor sau a calificarilor obtinute in fata Frantei.

Citeste si:

Revansa pentru 1994

Italia a reusit sa razbune esecul suferit in urma cu 12 ani in fata Braziliei, in finala Mondialului gazduit de Statele Unite. Peninsularii au pierdut atunci la loviturile de departajare in fata sud-americanilor.

In sfirsit, Lippi

Selectionerul italian reuseste sa sparga ghinionul si sa se impuna in finala. Marcello Lippi a pierdut trei finale consecutive de Liga Campionilor cu Juventus, in 1997, 1998 si 2003. Marele invins ramine Thierry Henry, care sufera un nou esec in ultimul act, dupa cel cu Arsenal in Liga Campionilor.

Al patrulea eliminat

Zinedine Zidane este al patrulea fotbalist eliminat intr-o finala de Cupa Mondiala. Primele rosii au fost primite de argentinienii Pedro Monzon si Gustavo Dezotti, in finala din 1990, 0-1 cu Germania. Al treilea jucator eliminat a fost francezul Marcel Desailly, in finala din 1998, 3-0 cu Brazilia.

Zidane, egal cu Pele

Zinedine Zidane a devenit al patrulea jucator din istoria Cupei Mondiale care inscrie de trei ori in finalele competitiei. Play-maker-ul Frantei inscrisese o dubla cu opt ani mai devreme, in finala cistigata in fata Braziliei (3-0). Ceilalti trei care au realizat aceasta performanta sint Geoff Hurst, autorul unui hat-trick in 1966 (Anglia - RFG 4-2), Pele, doua goluri in 1958 (Brazilia - Suedia 5-2) si unul in 1970 (Brazilia - Italia 4-1), si un alt brazilian, Vava, doua goluri in 1958 si unul singur in 1962 (Brazilia - Cehoslovacia 3-1).

Protestul germanilor

Jocul mult prea prudent practicat de ambele echipe dupa egalarea reusita de italianul Materazzi i-a enervat pe nemtii prezenti in tribune. Spectatorii neutri i-au taxat pe cei 22 de jucatori in minutele de prelungire ale primei reprize, atunci cind din tribune s-a auzit scandarea "Deutschland! Deutschland!". A fost pentru a treia oara cind suporterii gazdelor au protestat astfel, dupa Olanda - Argentina (0-0), meci contind pentru grupa C, si sfertul Elvetia - Ucraina (0-0).

Elizondo, alfa si omega

Centralul Horacio Elizondo este primul arbitru argentinian desemnat de FIFA sa arbitreze o finala de Cupa Mondiala. Elizondo, care l-a devansat in preferintele forului mondial pe germanul Markus Merk, se poate lauda cu faptul ca a condus atit partida inaugurala a turneului final, Germania - Costa Rica 4-2, cit si ultimul meci al acestei competitii.