Nicicand reprezentantii sportului alb din SUA n-au avut o prestatie mai stearsa la Marele Slem de la Wimbledon, ca la actuala editie. Sigur, tenisul american a contat mai putin pe Andre Agassi, aflat la 36 de ani dupa 13 participari pe iarba londoneza (pe care odata, in 1991, a si fost invingator). In schimb, piesele forte ale celor din SUA promiteau sa fie Andy Roddick si Venus Williams Venus, spre suprinderea generala nu a avut capacitatea psihica (poate nici cea fizica) de a trece de o sarboaica, e drept extrem de ambitioasa, pe numele Jelena Jankovici, in varsta de 21 de ani. Jelena n-a tinut seama ca in fata sa se afla campioana din anul precedent, reusind sa acceada in sferuri de finala, dupa 7-6 (10-8!), 4-6 si 6-4. Cum s-a putut vedea (meciul transmitandu-se pe micul ecran) americanca a inceput meciul in forta. A si condus in primul set cu 2-0. Parea sigura ca va avansa fara dificultate in turul urmator. Numai ca nu toata lumea a "mers" pe mana sportivei din SUA, de vreme ce s-a constatat ca serviciul acesteia este din ce in ce mai palid. Totodata dublele greseli au tradat o jucatoare depasita.

La finalul meciului Venus adunase nu mai putin de 54 de erori! Venus s-a justificat, dupa meci: "Nu am fost ceea ce mi-am dorit. In primul rand, pentru ca am simtiti permanent dureri la incheietura mainii stangi. Apoi m-a pus mereu in dificultate si adversara mea, cu servicii extrem de rapide, incat deseori n-am, avut timp sa ajung la linie, pentru ca apoi sa ma pregatesc pentru primire. Tactica ei a fost decisiva pentru a ma invinge".

Sigur ca esecul lui Venus Williams trebuie explicat si prin absenta de la alte turnee. Iar Andy Pdoddick? Si el a fost de nerecunoscut, nereusind sa treaca nici macar de pragul optimilor. A si declarat: "Am toate motivele sa fiu nefericit. Sunt dezamagit, furios! Se poate spune orice despre mine. Aici, la Wimbledon, acum la aceasta editie, aproape ca nu ma recunosc..."! Fara Venus Williams si de asemenea fara Andy Roddick, tenisul din SUA n-a mai contat decat pasager pe o jucatoare care ocupa locul 62 in lume, Shenat Perry. E drept, foarte tanara, abia a implinit 21 de ani. Wimbledon reprezinta deocamdata pentru ea o palarie mult prea mare.

Citeste si:

Totusi surpriza ar fi putut-o realiza un jucator american aflat si mai jos in ierahia generala, Robert Kendrick 237 ATP. Cel care in mansa secunda cu multa dezinvoltura, l-a... intins pe Raffael Nadal in extremis, intr-un meci de aproape patru ore! (6-7, 3-6, apoi 7-6, 7-5 si 6-4) pentru jucatorul iberic care tinteste locul I. Nadal avea, insa, sa-si intre in mana in meciul urmator, cand a dispus de Andre Agassi in numai trei sferturi. Mare tristete, asadar, in SUA, acolo unde nimeni nu se mai poate lauda cu cel putin o duzina de jucatori de valori aproximativ apropiate.

Unii cauta explicatii, dar inca fara a le gasi. In fond ce lipseste in SUA pentru ca tenisul sa domine ca in anii precedenti? Baza materiala este fara egal in lume, cotele financiare ale jucatorilor sunt de invidiat, la care se adauga profiturile din reclame, care foarte adesea dubleaza si chiar tripleaza veniturile obisnuite. Si atunci? Sa se fi instalat o anumita saturatie, asa cum se intamplase la un moment dat si in tenisul autralian? Lumea ramane curioasa, vrea sa vada ce se va intampla mai departe in viitoarul apropiat si in special la US Open. Daca si acolo jucatorii americani vor iesi din primele tururi, atunci intr-adevar, trebuie tras un semnal de alarma.

In alta ordine de idei: La Wimbledon 2006, majoritatea specialistilor merg cu Nadal si nu cu Federer. Inclusiv Ilie Nastase. Jucatorul spaniol este comparat tot mai mult cu Bjorn Borg, pentru ca si ibericul ca si nordicul ieri se acomodeaza perfect si cu iarba de dincolo de Canalul Manecii. Borg castigase Wimbledon de 5 ori consecutiv, intre 1976 si 1980. Iar Nadal ar putea sa repete performanta. N-are decat 20 de ani!