Fotbalist la taste

Cu 18 zile mai devreme, Marius, care foloseste nick-ul BeBe, porecla data de familie inca de cand era mic, castiga finala World Cyber Games (WCG) la FIFA.

Acum, campionul mondial participa la ESL Arena 2 – una dintre cele trei competitii nationale anuale de jocuri pe calculator. In prima zi s-au jucat Defense of the Ancients si Warcraft (strategie) si TrackMania (curse de masini). A doua zi s-au jucat Counter Strike (shooter) si FIFA (fotbal). Dupa cinci meciuri, Marius a reusit sa se califice in finala, unde va da piept cu Ovidiu Patrascu, zis Ovvy, vicecampion mondial la FIFA in 2006.

E sapte seara si in sala mai sunt doar 16 spectatori – jucatori, curiosi si comentatorul – care asteapta infundati in scaunele plusate primul test important al campionului.

Fotbalul virtual nu a fost prima pasiune a lui Marius. A inceput cu cel real, pe care-l adora din copilarie. S-a inscris la Steaua cand avea noua ani si a ramas sa joace inca trei. Nu a prins niciodata primul 11 la juniori pentru ca, spune el, nu a intrat in gratiile antrenorului. Si-a cautat apoi norocul la Rapid. Pe la 13-14 ani, ca orice pusti care nu are nimic de facut intre lectii, s-a postat la calculator. Cand s-a apucat de jocuri nici macar nu avea Internet. Juca impotriva calculatorului si il batea constant. Apoi a inceput sa joace online cu gameri din toata tara. Era atat de bun, incat echipele de gameri ii propuneau sa li se alature. Acum doi ani, cand abia se lasase de fotbalul profesionist, Marius si-a rupt mana intr-un meci jucat cu cativa prieteni. La cateva luni, intr-un alt meci, si-a rupt aceeasi mana. Dupa ce i s-au introdus tije metalice in os, dupa ce a vazut taietura – acum o dunga serpuita rozalie care se intinde de la jumatatea antebratului pana aproape de incheietura cotului – a inteles definitiv ca locul lui nu este pe teren.

La 19:43, cu castile puse pe urechi, Ovidiu apuca gamepad-ul. Marius se aseaza in fata tastaturii. Incep construirea echipelor. Amandoi joaca cu FC Barcelona, amandoi joaca in formula 4-3-3, amandoi il au pe Ronaldinho in atac. Cuvintele comentatorului virtual rasuna in sala. Marius incearca sa-si gaseasca o pozitie confortabila in scaun. Aplecat asupra tastaturii, isi musca usor buzele si isi misca ritmic degetele. Ovidiu nu pare deranjat de cameramanul de la PRO TV care e asezat exact in spatele sau. Primul sfert trece fara gol. Ovidiu zambeste oamenilor din sala, se agita, gesticuleaza, da sa se ridice de pe scaun. In acest timp, Marius, asezat cu spatele la adversarul sau, se apleaca spre ecran si continua calm sa butoneze.

In vara lui 2008, neXtPlease!, echipa de gameri care l-a recrutat pe Marius, a participat la calificarile pentru World Cyber Games, care aveau sa se desfasoare in Köln, Germania. Dupa o zi intreaga de joc concentrat intr-o sala din Constanta, Marius, Ovidiu si Alexandru Aron alias AleX s-au calificat pentru concursul de FIFA. Cateva luni mai tarziu, Marius si-a impachetat singur trei perechi de blugi si cateva bluze si s-a aruncat intr-un taxi, directia aeroportul Baneasa. Timp de cinci zile, si-a castigat toate meciurile si a ajuns in finala, unde urma sa joace impotriva portughezului Pedro Caiado alias LastNight, care il invinsese in optimi pe Ovidiu. Organizatorii au pregatit doua cabine transparente, izolate fonic, in care incapeau jucatorii si calculatoarele. Marius s-a asezat cuminte si a inceput sa miste ritmat doar degetele de la maini (e printre putinii jucatori de FIFA care nu folosesc un game pad). Sala, de cateva ori mai mare decat un cinematograf, era plina cu cateva sute de spectatori galagiosi, 20 dintre ei romani inarmati cu camere de filmat si steaguri tricolore. In cabina, Marius asculta comentatorul in castile argintii care ii ciufulesc de obicei frizura. Finala s-a jucat pe sistemul doua meciuri din trei. Pe primul l-a castigat Marius. Al doilea meci a inceput tensionat. Mingea facea ping-pong de la Barcelona lui Marius, in rosu purpuriu, la Barcelona lui Pedro, in bleu. Sala se ridica in picioare la fiecare ocazie. In minutul 7 din prima repriza, Marius a inscris pentru 1 la 0. Oricat de calm si-a impus sa fie, nu a putut sa nu se ridice din scaun si sa-si arcuiasca colturile buzelor intr-un zambet. Golul a fost indeajuns pentru victorie. Dupa meci, Marius a imbracat drapelul Romaniei si a stat stingherit la poze.

„Gooooolll!” racneste comentatorul in minutul 30 al primei runde. E 1-0 pentru Ovidiu. „Pai ce Dumnezeu, frate!” exclama acesta si zambeste increzator. Marius strange din buze, isi arcuieste si mai mult spatele si continua jocul. In minutul 79, Ovidiu pluseaza pentru 2-0. Cu prima runda pierduta, Marius bolboroseste ceva, duce mana stanga la coltul ochiului si apoi ia o gura din sticla de Cola. Incepe meciul doi si pana in minutul 67 nu se intampla nimic spectaculos, desi ambele echipe joaca pe contraatac. Ovidiu sare de pe scaun cand rateaza milimetricsi apoi se intoarce catre cameraman ridicand din umeri: „Mai mult n-am ce sa fac”. Marius nu schiteaza nici un gest.

In minutul 78 Marius rateaza o ocazie clara. Se sprijina pe picioarele din spate ale scaunului negru si isi sterge mainile pe pantaloni. Se intra in prelungiri, Marius isi retrage jucatorii in jumatatea sa de teren si, cat dureaza prelungirile, scorul ramane neschimbat. Se trece la penalty-uri. Primul e Ovidiu. Gol. Urmeaza Marius. Gol. Ovidiu face 2 la 1. Marius trimite pe langa poarta. O data. De doua ori. Meciul se termina 5-3 Pentru Ovidiu.

Comentatorul din sala se indreapta catre Marius si-l intreaba ce s-a intamplat.
„Nu am putut sa fac mai mult decat atat.”
„Deci Ovvy e mai bun?”.
„Da”, raspunde Marius pe un ton indiferent.

La premiere, doua fete, singurele prezente feminine din sala, ridica zambitor panourile cu cecuri; Ovidiu – 600 euro. Marius, 450.

Reporterul Pro TV insista pentru un interviu. Nu vrea sa afle cum e sa pierzi, ci cum e sa fii primul din lume la FIFA.
„Ce le lipseste celor care joaca FIFA in Romania sa ajunga la performanta ta?”
„Disciplina si antrenamentul”, raspunde Marius. „Asta le lipseste”.
„Cum iti explici ca nu ai reusit sa castigi in seara asta?”
„Pai... ce sa spun... pe langa antrenament ai nevoie si de o pasa buna si de un strop de noroc”.
„Deci in seara asta nu ai avut noroc?”
„Am avut. Dar nu indeajuns”.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe