Umberto Eco: Saramago e un "titan" al romanului

"Curios personaj acest Saramago. Are 87 de ani (asa cum spune el) cateva afectiuni, a castigat premiul Nobel, distinctie care i-ar permite sa nu mai produca nimic pentru ca in Pantheon va intra oricum (meschinul Harold Bloom l-a definit ca pe <romancierul cel mai talentat dintre cei inca in viata, unul dintre ultimii titani ai unui gen pe cale de disparitie> ). Si il vedem scriind pe un blog generalist, atragand polemici si excomunicari din multor locuri, nu pentru ca a spus lucruri pe care nu ar fi trebuit sa le spuna, ci pentru ca nu pierde timpul masurandu-si termenii, si poate nu o face cu intentie", scrie Umberto Eco in El Pais.

De la un mare scriitor catre un altul, astfel poate fi privit textul lui Eco, o articulare de fraze care iau tonul unei curate demonstratii a crezului ca scriitura mare nu se naste doar din estetica frazelor, ci din jonglarea realului si al fantasticului cel mai pur.

Potrivit lui Eco, in comentariile sale despre actualitate, Saramago da dovada de o deschidere diferita de stilul sau subtil de romancier, care ii face pe unii sa fie indignati, in timp ce altii il gasesc stimulant si chiar simpatic. Ca scriitor, portughezul "ara grija de punctuatie pana la extrem, incat sa o faca sa dispara", ocoleste problemele poetic, sub formele fantasticului si alegoricului, in loc sa le infrunte. Ca blogger insa, Saramago pare uneori brutal, alteori cliseic. "Si ce scriitor fantezist si metaforic vine sa ne spuna ca Bush este de o <ignoranta abisala, de o expresie verbala confuza peren atrasa de tentatia irezistibila de prostii pure>, un cowboy care a confundat lumea cu o cireada de boi, un robot prost programat care confunda constant mesajele pe care le are inregistrate, un mincinos compulsiv, corifeu al tuturor celorlalti mincinosi care l-au aplaudat si pe care l-au servit in ultimii ani", scrie italianul.

Umberto Eco ne dezvaluie si miza blogului lui Saramango: comentand cotidianul care il inconjoara, isi ia revansa pentru "imprecizia fabulatiilor sale". Eco spune ca odata, stimulat de una dintre interventiile anti-religioase a lui Saramago, a reflectat asupra celebrei definitii marxiste potrivit careia religia este opiumul poporului. "Ar fi adevarat ca toate religiile au aceasta virtute de amorteala? Saramago concluzioneaza ca daca toti am fi atei, am trai intr-o societate pacifica. Nu sunt sigur ca are dreptate".

"Am o experienta comuna cu prietenul Saramago - pe de o parte faptul ca scriu carti si pe de alta parte faptul ca am in grija o rubrica de critica saptamanala". Eco explica faptul ca, fiindca rubrica sa abordeaza un tip de scriitura mai clara si informativa decat literatura, multe persoane il intreaba daca face acest lucru pentru a transfera in textele jurnalistice reflectii pe care le-a dezvoltat mai pe larg in cartile sale.

"Scriitura cotidiana este cea care inspira operele de mare amploare, si nu invers. De aceea as spune ca in textele sale scurte Saramago continua sa-si alimenteze experienta pentru a o revizui apoi in texte mai complexe", concluzioneaza Eco.