Bilantul: 160 de morti si 1000 de raniti, potrivit datelor Crucii Rosii Internationale. Marti, 5 februarie 2008, toate rapoartele indicau ca rebelii fusesera alungati din N'Djamena si ca trupele autointitulatului "presedinte pe viata", Idriss Deby, restabilisera controlul asupra capitalei Ciadului. Razboiul civil din Ciad dureaza, insa, de peste 20 de ani.

Razboiul din Ciad, parte a conflictului pentru petrol din spatiul Africii de Vest

Trupele rebelilor, care au ocupat doua zile N'Djamena, sunt formate din trei grupari distincte de gherila. Prima, Uniunea Fortelor Democratice (UFD), este condusa de fostul ministru al Apararii, Mahamat Nouri. Al doilea grup de rebeli din Ciad - Reuniunea Fortelor pentru Schimbare (RFC) - il are in frunte pe fostul sef de Stat Major, Timan Erdimi. Ultimul grup de rebeli este compus din fundamentalistii islamici care formeaza UFDD-Fundamentalist, condus de Abdelwahid Aboud Makaye. Cele trei grupari, divizate de diferente etnice si religioase, au format totusi o alianta in decembrie 2007. Rebelii din Ciad sunt finantati si inarmati de guvernul Sudanului vecin. Care, astfel, ii plateste polita presedintelui Ciadului, Idriss Deby, pentru sustinerea rebelilor din provincia sudaneza Darfur.

Darfur, o regiune din Sudan, este aprig disputata de marile puteri datorita uriaselor rezerve de petrol de aici. Ca, de altfel, intreaga Africa de Vest (subsahariana), zona care include Ciadul, Sudanul, Republica Africii Centrale, Camerunul si Nigeria.

Ultima incursiune a rebelilor in N'Djamena s-a soldat cu un mare numar de refugiati: zeci de mii de locuitori ai Ciadului s-au indreptat spre granita cu Camerunul vecin. Cei 1400 de militari dislocati la Aeroportul din N'Djamena au permis evacuarea tuturor cetatenilor occidentali din capitala Ciadului, precum si a cetatenilor din unele state din Asia si Africa.

Citeste si:

Potrivit unui purtator de cuvant american, ambasada SUA a fost evacuata complet, dat fiind faptul ca actiunile rebelilor au un grad mare de violenta. Presa franceza speculeaza faptul ca incursiunea rebelilor in N'Djamena - precum si actele de o cruzime rara - au avut drept scop sa descurajeze orice participare a unor state, alaturi de Franta, in cadrul fortei militare europene EUFOR.

Din cauza imaginii execrabile pe care o are "presedintele pe viata" Idriss Deby in presa internationala, Franta intampina mari dificultati in a convinge alte state sa i se alature in Ciad. Acest fapt se reflecta chiar in declaratiile Executivului de la Paris. Astfel, pe 9 februarie a.c., ministrul francez al Apararii, Herve Morin, a declarat ca Franta este "neutra" in conflictul din Ciad. Ziua urmatoare, ministrul de Externe, Bernard Kouchner, a afirmat senin: "Noi suntem implicati in razboiul din Ciad." Apoi, intr-o a doua declaratie, Kouchner a sustinut ca afirmatia lui Morin privind "neutralitatea" Frantei in conflictul din Ciad fusese "incorecta". Pe de alta parte, Franta a incercat sa intruneasca, intr-o sesiune de urgenta, Consiliul de Securitate al ONU, presand pentru o rezolutie care sa permita interventia trupelor franceze in Ciad. Aceasta rezolutie a fost emisa la 11 februarie a.c.. Presedintele Nicolas Sarkozy a anuntat imediat ca Franta "isi va face datoria". Trupele EUFOR urmau sa fie desfasurate in Ciad intr-o saptamana.

La ultimul asalt asupra capitalei, rebelii au incercat sa capitalizeze resentimentele unei populatii extrem de sarace, care solicita o cota mai mare pentru Ciad din petrolul extras din regiunea Doba, in centrul Ciadului (vecina cu regiunea Darfur), expediat pe un oleoduct construit de Chevron si Exxon Mobil, in valoare de 3,7 miliarde de dolari, in portul Kribi (Camerun), de la Oceanul Atlantic. Idriss Deby este sustinut si de SUA, pentru ca acesta a trimis unitati din Garda Prezidentiala sa lupte, alaturi de rebelii din Darfur, contra regimului islamist de la Khartoum (Sudan). Deby apartine, etnic, tribului Zaghawa, care predomina atat in armata din Ciad, cat si in provincia vecina, Darfur, unde actioneaza cele doua grupari rebele: "Sudan Liberation Army" (SLA) si "Justice and Equality Movement" (JEM). SUA sustin aceste doua miscari rebele din Darfur, datorita rezervelor enorme de petrol din regiune, contra guvernului islamist de la Khartoum (Sudan).

Idriss Deby a venit la putere in 1990, printr-o clasica lovitura de stat. De atunci, s-a mentinut la putere exclusiv datorita sprijinului Frantei. Trupele franceze au fost trimise in Ciad inca din 1986, cand au venit pentru a-si proteja fosta colonie de amenintarile lui Muammar Gaddaffi. Cu sprijinul Parisului, Deby a reusit sa supravietuiasca alegerilor din 1996 si 2001, unei lovituri de stat (2004) si rebeliunii actuale din estul tarii (2006). Presedintele Jacques Chirac nu a ezitat sa trimita avioane de lupta franceze care au bombardat, in cateva randuri, coloanele de rebeli. Unele rapoarte au dezvaluit ca unul dintre liderii rebelilor - Timan Erdimi, care conduce gruparea RFC - nu este altcineva decat nepotul lui Deby, care incearca sa-si "debarce" unchiul, pe care il acuza de "coruptie".