- In anul 2003, an in care a fost observata (comunicarea oficiala), revista Science et Vie (nr. din februarie) prezinta traiectoria (Foto 1) eliptica a unei planete suplimentare a sistemului nostru solar, IDENTICA cu traiectoria planetei Nibiru/Marduk prezentata de Z. Sitchin in lucrarea A Douasprezecea Planeta (Foto 2), asa cum era foarte bine cunoscuta de sumerieni.
- In iulie 2005, la cateva luni dupa ce a fost descoperita, astronomi eminenti din 19 tari s-au reunit la Vatican (Castelul Gandolfo) unde exista un Centru Astronomic aflat in legatura prin Internet cu Observatorul Astronomic al Vaticanului (unul dintre cele mai performante din lume) aflat pe muntele Tucson, Arizona (SUA).
- Pe 1 august 2005 ziarele din intreaga lume scriau ceva de genul: "Corpul ceresc a primit denumirea provizorie de 2003-UB-313. Savantii care au denumit astfel planeta Nibiru cunosteau foarte bine scrierile sumeriene, deoarece prin "UB" anticii se refereau la grupul de 7 planete (3+1+3) format din: Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto, Nibiru. Cealalta grupa era formata din restul de 5 planete (2+0+0+3): Soare, Mercur, Venus, Pamant, Luna. Nici totalul cifrelor din denumirea intermediara nu este intamplator. Este 12. Atatea corpuri ceresti cunosteau sumerienii.

In acest sens, in lucrarea A Douasprezecea Planeta (Ed. Aldopress, Bucuresti), Z. Sitchin scria: "UB-ul consta din sapte parti, numite (in acadiana, giparu «adapost pentru noapte»). Nu e niciun dubiu ca aceasta e originea credintei anticilor in "sapte ceruri".
- Un articol din Nature (februarie 2005) scris de profesorul Bertoldi si colaboratori de la Institutul de Radioastronautica Max Planck (Bonn) a dat masura planetei 2003-UB-313 de 3000+300 km. La sfarsitul lui aprilie 2006 a fost data publicitatii o noua observatie realizata de telescopul spatial Hubble, conform careia diametrul este de 2400 km, cu o marja de incertitudine de 97 km.

In anul 1991, in lucrarea Biblia si OZN-urile, bazandu-ma pe datele Apocalipsei/Revelatiei, am dat dimensiunea unei posibile statii planetare. Aceasta era de 2400 km. Ultima Carte a Bibliei da detalii despre planeta Eris (capitolul 21:2,12,16) pe care o denumeste NOUL IERUSALIM (ERIS-SALIM), dandu-i diametrul si suprafata:
a) diametrul: 12000 x 200 m (1 stadiu) = 2400 km
b) suprafata: 2400 km (lungimea) x 2400 km (latimea) x 12 (temelii sau etaje) = 69.120.000 km2.
Detalii in lucrarea Sosirea zeilor (www.miracol.ro).
Scrierile antice notau si aspectul de cometa (cauzatoare de mari dezastre) al planetei Nibiru. Explicatia acestui comportament, de schimbare din planeta in cometa, a fost furnizata recent chiar de catre unul dintre descoperitoii ei, profesorul Mike Brown.
1. Anticii:
a) Scrierile sumeriene, acum 7200 de ani: "O planeta care se misca foarte repede, dupa o orbita eliptica, asemanatoare cu cea a unei comete" (Z. Sitchin, A Douasprezecea Planeta);
b) "Stralucirea Lui (Zahweh /Aru/ Conducatorul planetei Zeilor - n.a.) este ca lumina soarelui..., o flacara arzatoare calca pe urmele Lui" (Biblia, Nabacuc, 3:4-5).
c) Acum 3.600 de ani: "O cometa... la mijlocul mileniului al II-lea I. Ch... s-a apropiat foarte mult de Pamant" (I. Velikovsky, Ciocnirea lumilor, Ed. Lucman, Bucuresti).
2. Situatia prezinta: Concluziile profesorului Mike Brown (21 ianuarie 2007, interstars.net; rubrica: sistem solar).

Cateva fragmente:
- o planeta pitica (Eris sau/si unul din satelitii ei) situata dupa orbita lui Neptun ar putea deveni o cometa de o foarte mare stralucire.
- o planeta, mai probabil satelitul, se roteste foarte repede in jurul axei proprii. Orbita sa eliptica il va aduce aproape de planeta Neptun, unde ar suferi o atractie gravitationala spre interiorul sistemului solar devenind astfel cometa, pentru o perioada scurta de timp.
Trecerea planetei Eris printre Marte si Jupiter este asteptata in perioada 2010-2012, acesta fiind punctul maxim al apropierii de Pamant.
Nu intamplator, pe 20 iunie 2007, NASA va lansa sonda spatiala Dawn (Aurora, zorile) care va ajunge in Centura de asteroizi (Asteroid Bett) dintre Marte si Jupier in 2011. Detalii pe Internet (Google) la Dawn Mission Home Page.
Explicatia logica a procesului de incalzire a Pamantului, ca si a celorlalte planete din sistemul nostru solar, la apropierea lui Eris-Nibiru a fost furnizata de I. Velikovsky, in 1950, in lucrarea mentionata: "Doua corpuri ceresti au fost atrase unul spre celalalt. Masele interioare ale Pamantului au suferit o impingere spre periferie. Pamantul, perturbat in miscarea sa de rotatie, s-a incalzit".