Ignorand obiectiile americane, Moscova a semnat, duminica, un acord cu Teheranul pentru livrarea de combustibil nuclear, necesar punerii in functiune a primului reactor atomic iranian, proiectat si construit, de altfel, cu ajutor rusesc.

Acordul pune si mai spectaculos in lumina esecul incercarilor presedintelui Bush de a-l convinge pe omologul sau de la Kremlin, Vladimir Putin, cu care s-a intalnit zilele trecute, la Bratislava, sa nu mai sustina programul nuclear al Iranului. Americanii se tem ca acest program ar putea deschide calea fabricarii unei bombe atomice - eveniment cu consecinte destabilizatoare usor de imaginat -, in vreme ce iranienii sustin ca scopul urmarit este pasnic, producerea de energie pentru satisfacerea nevoilor economice ale tarii.

Aparent, o pretentie cu totul legitima, numai ca Iranul dispune de uriase rezerve de titei si gaze naturale, ce pot fi foarte bine folosite pentru producerea de energie, in orice caz programul pentru darea in functiune a unui prim reactor nuclear neprezentand o urgenta, asa cum afirma regimul de la Teheran. Potrivit acordului intervenit, Rusia va furniza combustibil nuclear pentru Centrala de la Bushehr (situata pe coasta Golfului, in partea opusa Kuweitului), urmand insa a primi inapoi barele de combustibil uzat, care pot fi convertite (printr-un proces de imbogatire a uraniului) in plutoniu, ca parte integranta a fabricarii unei bombe atomice.

O asemenea masura, insotita si de inspectii la fata locului, ar trebui, in conceptia rusa, sa impiedice folosirea in scopuri militare a combustibilului nuclear livrat, dar americanii nu se simt deloc linistiti de astfel de asigurari. Cu atat mai mult cu cat semnarea acordului coincide cu publicarea in presa internationala a unor relatari conform carora, inca acum 18 ani, in 1987, Iranul ar fi primit o oferta din partea conducatorului Programului nuclear pakistanez, Abdul Qadeer Khan, de a-i impartasi - contra cost - secretele fabricarii bombei atomice. E drept, pe atunci, Iranul se afla in razboi cu Irakul si o bomba atomica putea fi folosita ca mijloc de aparare impotriva intentiilor agresive irakiene, dar, intre timp, situatia s-a schimbat. Inamicul nr. 1 al Teheranului este, in prezent, America, iar aceasta, la randul ei, considera Iranul ca unul dintre statele "axei raului" si ca o importanta sursa a terorismului. SUA au amenintat chiar Iranul cu razboiul, dar, ca urmare a reactiei negative a partenerilor lor europeni, par a fi renuntat, deocamdata, la o asemenea intentie.

Citeste si:

Washingtonul si-a dat, fara prea mare entuziasm, asentimentul ca europenii sa incerce sa convinga Teheranul sa se angajeze ca nu va folosi energia nucleara in scopuri militare, in schimbul unor avantaje de ordin economic si financiar (eventual, chiar livrarea unei centrale atomoelectrice). Negocierile intre europeni si iranieni bat insa pasul pe loc si Teheranul a avertizat ca nu e dispus sa accepte prelungirea lor la nesfarsit.

In acest context, la Viena urma sa aiba loc, ieri, intalnirea Consiliului Guvernatorilor Agentiei Internationale pentru Energia Atomica (AIEA), pentru a lua in discutie intreaga chestiune, insa exista putine sanse ca aceasta sa se soldeze cu rezultate concrete. Intre timp, nervozitatea Washingtonului creste, desi posibilitatile sale de actiune sunt, totusi, limitate, o varianta luata in calcul fiind bombardarea instalatiilor nucleare iraniene de catre aviatia israeliana, asa cum a procedat in trecut cu instalatiile nucleare ale Irakului. Pe de alta parte, americanii sunt nemultumiti de prestatia actualului director general al AIEA, egipteanul Mohammed ElBaradei, al carui mandat expira.

Ei il acuza de lipsa de fermitate fata de Iran, dar ElBaradei se bucura de sprijinul ferm al majoritatii celor ce fac parte din Consiliului Guvernatorilor, asa incat realegerea sa pentru un nou mandat (al treilea) este, practic, asigurata. Un motiv in plus de frustrare pentru Washington, concenciosul iranian fiind de natura sa-i dea si mai multe batai de cap decat cel irakian, a carui solutionare e departe de a se intrezari.