Ucraina, intre Vest si Est

Motivul acestei schimbari de atitudine trebuie cautat in mutarile intervenite pe scena interna a jocurilor politice. Pentru ca alegerile legislative din februarie au dat peste cap multe din calculele initiale. Nu este vorba doar de cele ale clasei politice de la Kiev, dar si de cele ale strainatatii in ansamblul ei. Desi pronosticata de toate sondajele de opinie si de toti analistii, victoria opozitiei "albastre" condusa de Viktor Ianukovici a fost blocata.

Tabara "portocalie", si asa macinata de certurile si neintelgerile dintre presedintele Viktor Iuscenko si fostul premier Iulia Timosenko, si-a pierdut definitiv echilibrul. Dand dovada de o abilitate deosebita in manevrarea pieselor pe tabla de joc, Iuscenko a reusit sa pastreze situatia sub control. Judecand totul la rece, schitand scenarii si construind ipoteze, liderul de la Kremlin a acceptat, dupa mai bine de patru luni de framantari si oscilari, sa mearga pe mana lui Ianukovici.

La inaltime

A venit randul strainatatii sa-si puna intrebari si sa manifeste retinere. Inclusiv Rusia. In Occident, Ianukovici a fost, si in mare parte a ramas, un pro-rus, omul Kremlinului, care nu vrea altceva decat sa readuca Ucraina in sfera de influenta a Kremlinului. O parere care, cel putin pana acum, nu s-a adeverit. Interesanta a fost pozitia Moscovei, in ochii careia Ianukovici nu mai era deja politicianul loial de dinaintea prezidentialelor din 2004, pierdute de acesta si din cauza implicarii excesive a Rusiei.

Premierul s-a dovedit insa la inaltime. A fost la UE, a fost in SUA. Fireste, a fost la Moscova. Nimeni nu a avut cuvinte critice. E adevarat, nici laude nu s-au auzit. Dar asta conteaza mai putin. Acum, cand reforma constitutionala intrata in vigoare la inceputul anului l-a facut cel mai puternic om din stat, cu un mandat mai extins decat cel al sefului tarii, Ianukovici se poate gandi la prezidentialele din 2009.

Oricum, aderarea la UE, promisa de Iuscenko, s-a transformat intr-un vis aproape irealizabil, intrarea in NATO fiind la randul ei indepartata, pentru timpuri mai bune. In alta ordine de idei, Kievul nu a dat sperante nici Rusiei, pe care a tinut-o in sah, amagind-o cu jumatati de angajamente.

Canal si Insula

Schimband peisajul si trecand la relatiile cu Romania, in afara unor participari comune la diferite actiuni de amploare internationala, dialogul dintre Bucuresti si Kiev nu s-a bucurat de o atentie exagerata. Profitand, ucrainenii si-au vazut linistiti de treaba. Uitand de intelegerile convenite cu un an in urma de presedintii Traian Basescu si Viktor Iucsenko, oficialii de la Kiev au inceput sa vorbeasca din nou despre necesitatea redarii navigatiei a canalului Dunare - Marea Neagra pe bratul Bastroe.

Pe acest fundal, au reaparut in presa articole ostile la adresa Romaniei, care, potrivit presei, in special a celei electronice - obligand Ucraina sa renunte la canalul pe Bastroe, Romania a dorit de fapt sa-si pastreze monopolul asupra tranportului de marfuri pe cel mai mare fluviu al Europei. Nu a fost uitata nici Insula Serpilor, pentru care s-au elaborat tot felul de planuri: ba ca va fi transformata in zona economica exclusiva, ba ca va deveni baza turistica, o adevarata oaza de placere cu cinci plaje si un hotel de cinci stele, ba ca va deveni groapa de gunoi.

Ieri, presa kieveana anunta ca navigatia pe Bastroe va fi realuata in aprilie si ca pentru amenajarea Insulei Serpilor este nevoie de 80 milioane de grivne. Dar ca, nu-i nimic, totul se va rezolva pozitiv. Tot ieri, ziarele anuntau ca in 2007 "printesa gazelor naturale", Iulia Timosenko, si-a propus sa reia lupta politica pentru a-l da jos pe Ianukovici si pentru a obtine anularea reformei constitutionale. Altfel spus, in plan intern, clasa politica ucrianeana nu se va plictisi.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe