Sclavi pe taramul luxului

Sute de mii de muncitori lucreaza ilegal in arsita de la marginea desertului, "loviti" nu numai de vantul nisipos. In apropierea meleagurilor exotice, centre financiare emirate, sunt si orase de "sclavi", fauritori al acestui rai pe pamant.

Taberele se extind in mijlocul desertului arab, formate din cazarme umile din fier si beton, imprejmuite de sarma ghimpata si plasa. Toalete improvizate, gunoaie, masinarii ruginite si zeci de oameni cu fete triste si obosite descriu peisajul din spatele mirificului Dubai.

In spatele turnurilor impunatoare, a insulelor "de palmieri", teluri in viata pentru magnatii arabi, este cu totul si cu totul o alta lume.

In Mousafah, un cartier-ghetou din apropierea orasului Abu Dhabi, lancezesc tabere de muncitori ascunse de ochii turistilor. Este sfarsitul unei zile de munca, caldura este inca insuportabila, iar muncitorii se spala in cazane si galeti, pe rand, ajutandu-se unul pe altul, intr-o curte mica din apropierea toaletelor. Tot aici, isi prepara si cina, cativa ardei iuti, o ceapa si o rosie, prajite in condimente si o bucata de paine, urmand ca grupuri de 10 persoane sa se ingramadeasca in incapaeri restranse pentru a se odihni.

Aceasta este doar una din multele zone din jurul Golfului, special amenajate pentru muncitori, simboluri ale capodoperelor arhitectonice ce se inmultesc pe zi ce trece.

Oare ce au de facut acesti oameni? comenteaza subiectul pe forum

"Am petrecut 5 ani in Iran si un an aici, dar simt ca ma aflu in acest loc de 10 ani", marturiseste un tanar afghan unui reporter The Guardian infiltrat intr-una din tabere. "Cand am plecat din Afganistan, am crezut ca ma voi reintoarce in cateva luni, dar acum nu stiu cand se va intampla asta", marturiseste un alt muncitor.

In aceste conditii, un muncitor in constructii castiga in jur de 450 dirhams pe luna, echivalentul a 70 de lire sterline.

"Cum e viata aici?", a intrebat reporterul; "Ce viata? nu avem viata aici, suntem prizonieri, ne trezim la ora 5 dimineata, ajungem la munca la ora 7 si ne intoarcem in tabara la ora 9 seara, in fiecare zi", s-au plans muncitorii.

In ciuda aerului mizer, intr-una din seri oamenii sarbatoesc reintoarcerea unuia dintre norocosii ce a avut sansa de a primi o invoire de doua saptamani, pentrua se duce acasa, in Pakistan. A adus cu el un sac de orez si carne, pregataind pentu toti pilaf. Ca muncitori in Dubai, isi permit luxul de a manca orez doar in weekend. Iar de curand, lucurile stau si mai prost, ca urmare a scumpirii alimentelor si a deprecierii dolarului.

Toti acesti muncitori care stau pe reviste de publicitate ce infatiseaza turnurile construite de ei, fac parte dintr-o mare inselatorie care duce la explozia de constructii din Golf. Asemenea lor, altor sute de muncitori le-au fost promise sume duble sau mai mari decat primesc de fapt, dar si bilete de avion pentru a-si vizita familiile odata pe an. Nici unul dintre muncitorii din aceste tabere nu au citit insa vreun contract.

"Ne-au mintit, ne-au mintit ca sa ne aduca aici, multi dintre noi ne-am vandut pamanturile si ne-am imprumutat sa venim si sa muncim aici", se revolta unul dintre muncitori.

Odata ajunsi in emiratele arabe, au fost tratati putin mai bine decat vitele, fara acces la ingrijire si sanatate sau alte drepturi de baza. Compania ce ii spoinsorizeaza le-au retinut pasapoartele si, de multe ori, salariile pe cateva luni sunt inghetate, pentru a se asigura ca nu pleaca si continua sa munceasca. In schimb, daca se intampla ca un muncitor sa se imbolnaveasca si nu mai este apt de munca, va fi trimis acasa in cateva zile. Iar toate aceastea pentru aproximativ 100 de euro.

"Totul este scump aici, de la cele mai banale ustensile pana la fier si beton, dar muncitorii sunt tot sclavi", dezvaluie inginerii in constructii.

"Programul de munca ar trebui sa fie de opt-zece orepe zi, dar, in realitate, lucram 18 ore. Supraveghetorii ne trateaza ca pe animale, nu stiu daca proprietarii companiei stiu acest lucru", mai spun muncitorii.

Unul dintre ei se plange de faptul ca nu a mai fost acasa de patru ani de zile, pentru ca nu are bani sa-si plateasca biletul de avion.

In urma cu 5 ani, lucrurile stateau si mai prost, nu aveau nici macar electricitate. Acum, li se ofera cate o saltea fiecaruia. Cam atat au evoulat lucrurile in taberele de muncitori.

Imigrantii nu au voie sa formeze uniuni, dar asta nu i-a impiedicat sa dezvolte greve si revolte, ce au loc in ultimul timp aici. Si-au facut propriile reguli, asa cum obisnuiau pe pamanturile natale. Se intalnesc astfel din loc in loc astfel de uniuni secrete si ilegale pentru patroni: "Cand venim aici, ne alaturam celor mai experimentati si mai in varsta din grup. Atunci cand unul dintre noi este ranit sau chiar moare, ei strang de la fiecare muncitor 30 dirhams, pe care ii trimit familiilor", vorbeste un muncitor despre una din regulile "sclavilor".

Pe langa un alt sector din vechiul Dubai, cei din Mouisafah sunt norocosi, in Diera de exemplu, un alt sector destinat muncitorilor ilegali ai orasului, intr o camera mica sunt inghesuite 20 de persoane, iar multi dintre ei dorm pe jos.

In una dintre incaperi un barbat isi agata hainele spalate deasupra chivetei iar mirosul de toaleta este impregnat peste tot.

"Piata de sclavi" devine si mai urata in fata hotelurilor de lux, cu fatada din sticla si marmura. Zeci de prostituate se grupeaza dupa etnie: asiaticele la dreapta, langa ele stau africancele si , la stanga, blonde din fosta Uniune Sovietica. Sunt si cateva femei musulmane si iranieie, la mare cerere.

"Este nevoie de scalvi pentru a construi monumente"

De partea cealalata, fac legea localnicii arabi. Imaculati, in robe albe si negre, imbogatiti in urma afacerilor cu petrol, ei detin totul. Nimeni nu poate incepe aici o afacere fara un partener din emirate, care nu face nimic altceva decat sa-si imprumute numele. Nimeni nu poate primi un permis de munca fara un sponsor local.

Tot sub stapanirea lor, se afla si angajatii straini din Occident, experti si sfatuitori, care castiga dublu fata de cat ar castiga in tarile lor, iar taxele sunt gratuite. "Lucruri de neimaginat se intampla aici. Dintr-o data, poti sa castigi 5000 de dolari pe luna, poti sa faci un credit foarte usor, sa-ti cumperi masina visurilor, faci cumparaturi, cinezi la restaurant, nicaieri nu traiesti ca aici", povesteste un muncitor norocos.

In ierarhia exoticului taram, undeva la baza piramidei, se afla muncitori mai putin calificati: ospatari, cameriste, receptioneri etcm, muncitori din Pakistan, Sri Lanka, India, Ethiopia, Phillipine etc. Sunt peste tot si umbla cu respect in marile malluri, baruri, cafenele, aplecandu-se in fata clientilor si adresandu-se cu "domnule" si "doamna".

In pauza de la mijlocul zilei, cand temperatura este sufocanta, dar si noaptea, dupa program, ii vezi dormind in parcuri publice sub copaci, pe banci sau chiar si pe cutii de carton, langa strada. Ceea ce ii uneste este faptul ca sunt victime ale rasismului care infloreste in Emiratele Arabe si este exportat in tot restul Orientului Mijlociu.

Celor care traiesc bine li se pare normal ca muncitorii imigranti sa fie tratati astfel, pentru ca, spun ei, "sclavilor" le-ar fi mai rau in tarile lor. Astfel, faptul ca sunt saraci ii condamna la exploatare.

Sunt si oameni care lupta pentru drepturile omului in acest imperiu al arabilor, iar ei sunt familiarizati cu astfel de sentimente ale bogatasilor localnici: "Odata ce te-ai imbogatit pe spatele saracilor, este greu sa te desprinzi de la acest stil de viata. Tot ei devalorizeaza umanitatea. Poate ca muncitorii mananca o data pe zi acasa, dar cel putin au parte de respect iar famiile le sunt alaturi. Tot ce vor este putin respect".

"Avem nevoie de sclavi pentru a ridica monumente. Uitati-va la piramide, au fost construite de sclavi", declara, fara rusine, un inginer in constructii.

La sfarsitul unei alte zile in Dubai, in timp ce turistii si magnatii se bucura de apa albastra si plajele strajuite de "constructii spatiale", muncitorii imigranti privesc in tacere dunele de nisip, despartiti de paradisul vacantelor de un zid invizibil.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe