In pledoaria sa, Aurescu a relatat o scena din Caragiale, in care un elev foloseste singura lectie pe care o stie - despre castravete - pentru a raspunde la toate intrebarile profesorului, indiferent despre ce sunt acestea. Astfel, intrebat ce este rosia, elevul raspunde: " O rosie este o leguma, ca si castravetele. Castravetele apartine familiei Curcubitaceelor si are 90% apa'. Apoi profesorul il intreaba pe elev ce este un cartof. Elevul raspunde: 'Cartoful este o leguma, ca si castravetele, care are 90% apa'. Apoi profesorul ii cere elevului sa ii spuna ce stie despre matematica. Elevul ii raspunde ca matematica este o stiinta, ca si biologia, care se ocupa si cu studiul legumelor, printre care si castravetele, care are 90% apa. Orice intrebare pune profesorul, elevul se refera la castravete", a povestit Bogdan Aurescu in fata Curtii. Fetele membrilor echipei ucrainene au ramas imobile, dar fetele celor 15 judecatori s-au descretit putin, potrivit NewsIn.

Care este totusi legatura cu procesul de la Haga? Aurescu a explicat: "Aceasta este si metoda Ucrainei in cazul de fata. Orice aspect ar incerca Ucraina sa justifice in aceasta cauza, revine la acelasi 'castravete' - pretinsa predominanta a tarmurilor sale. Dar spre deosebire de castravetele din anecdota, 'castravetele' Ucrainei nu este indreptatit la suprafata de apa pe care o pretinde", a punctat agentul Romaniei.

In acest context, Aurescu a atras atentia asupra insistentei Ucrainei pe acelasi argument nepertinent: "Am numarat nu mai putin de 68 de situatii in care Ucraina a mentionat 'diferenta accentuata a lungimilor coastelor' sau o formula similara". Aceasta inseamna cam o data la fiecare 10 minute de pledoarie, ceea ce este, cred, un record in cauzele privind delimitarile maritime. In afara argumentelor nepertinente ale Ucrainei ca intreaga sa coasta ar trebui luata in considerare ca fiind relevanta - Ucraina nu a reusit deloc sa explice in ce modalitate linia sa provizorie de echidistanta este deplasata pentru a atinge pozitia finala propusa de Ucraina drept solutie echitabila", a declarat oficialul roman.

Astfel, „Ucraina se straduieste sa distraga atentia acestei Curti de la lipsa ei de argumente in sustinerea constructiei liniei sale spre chestiunea lungimii tarmurilor, care a devenit acum alpha si omega in acest caz, mantra sa”, a aratat Agentul Romaniei. Dar lungimea coastelor nu poate fi considerata nici circumstanta relevanta in delimitare, in contextul geografic specific zonei in disputa, nici o justificare a echitatii liniei finale, asa cum ar dori Ucraina, scrie in comunicat.

De asemenea, a punctat Bogdan Aurescu, desi Ucraina sustine acum ca nu isi bazeaza cazul pe Insula Serpilor ca element central in delimitare, in metoda pe care o foloseste primul pas este sa traseze linia de echidistanta chiar intre Insula Serpilor si coasta romaneasca. Aceasta transforma coasta minuscula, de numai 300 de metri, a unei formatiuni maritime neintegrate in tarmul ucrainean, intr-un substitut pentru intreaga coasta relevanta a Ucrainei pentru acest proces de delimitare maritima, a aratat Agentul Romaniei la CIJ.

Bogdan Aurescu a afirmat ca solutia de delimitare propusa de Romania la CIJ este construita in mod corect si rezonabil. Sunt cel putin trei seturi de argumente juridice care determina traseul liniei de delimitare in vecinatatea Insulei Serpilor. Toate evidentele, in fapt si in drept, arata ca Insula Serpilor nu are dreptul decat la cel mult 12 mile marine de mare teritoriala, deja alocate prin acordul romano-sovietic din 1949, a aratat Agentul Romaniei pentru CIJ.

„Mai mult, necesitatea unui caracter echitabil al solutiei de delimitare maritima in acest caz implica luarea in considerare a transferului, in conditii legale dubioase, al Insulei Serpilor in 1948, ca si maniera arbitrara in care a fost determinata frontiera maritima in 1949”, a spus Agentul Romaniei. Efectele injuste ale acestui fapt istoric nu trebuie perpetuate prin acordarea unei importante nemeritate Insulei Serpilor in prezenta delimitare maritima.

Nici actiunile intreprinse de Ucraina pe Insula Serpilor, comparate de Agentul Romaniei cu „satul lui Potemkin”, nu au reusit sa transforme caracteristicile naturale, intrinsece locului, sau statutul juridic al Insulei Serpilor. Aceste actiuni nu pot avea incidenta in prezentul proces, din toate motivele aratate in pledoariile Romaniei de acum doua saptamani, a mai aratat Bogdan Aurescu. Dimpotriva, ele raman o recunoastere impotriva propriilor interese, deoarece prin masurile ucrainene, motivate de necesitatea de a „crea” conditii de viata pe Insula Serpilor, guvenul ucrainean recunoaste ca aceste conditii nu exista, a accentuat Bogdan Aurescu. El a aratat ca Ucraina nu a reusit, in pledoariile sale, sa conteste numeroasele probe aduse de Romania pentru a dovedi toate acestea.

In loc sa argumenteze fundamentat contra dovezilor aduse de Romania, Ucraina s-a limitat la discreditarea superficiala a probelor din propria presa: articolele scrise de jurnalisti ucraineni, care atesta caracterul de stanca al Insulei Serpilor, si care au fost folosite de Romania in pledoariile sale, a aratat Agentul Romaniei pentru CIJ. Mai mult, Ucraina a folosit traduceri diferite ale propriilor documente scrise depuse la Curte, pretinzand ca ele au fost gresit traduse in prima faza, de proprii lor experti.

„Mult zgomot pentru nimic”, asa a caracterizat Daniel Muller argumentul Ucrainei conform caruia digul Sulina ar fi o constructie artificiala, conform afirmatiilor reprezentantului Ucrainei, Rodman Bundy, care nu ar trebui folosita in delimitarea maritima ca punct de baza de pe coasta Romaniei.

Exista cateva argumente foarte clare care demonteaza argumentul Ucrainei despre invaliditatea digului Sulina, ca punct de baza, a aratat Daniel Muller. Desi este o constructie facuta de mana omului, asa cum a observat corect reprezentantul Ucrainei, digul Sulina este o instalatie portuara permanenta, parte integranta a unui sistem portuar, care, conform articolului 11 din Conventia asupra dreptului marii de la Montego Bay, poate fi folosita ca punct de baza in delimitari maritime.

Mai mult, digul Sulina este o instalatie portuara integrata in coasta romana, si nu poate fi considerata o caracteristica artificiala a acesteia, a aratat Daniel Muller, mai ales ca fara acest dig portul Sulina nu ar putea functiona.

Asadar, a aratat Daniel Muller, digul Sulina a devenit de jure si de facto parte integranta a coastei romane. In drept, Conventia din 1982 defineste astfel de instalatii portuare ca parti integrante ale coastei. In fapt, la capul digului Sulina s-a format natural o insula de nisip, pamant romanesc, pe care este amplasat farul digului.

Citeste si:

Cosmin Dinescu, co-agent al Romaniei pentru CIJ, a combatut alegatiile Ucrainei, referitoare la activitatile statale exercitate de cele doua state in zona aflata in disputa.

„Ucraina nu a reusit sa demonstreze ca aceste activitati statale sunt conforme, in fapt sau in drept, cu criteriile necesare pentru a le considera circumstante relevante, capabile sa aiba un impact asupra delimitarii noastre. De asemenea, Ucraina nu a reusit deloc nici sa construiasca un argument solid in noua sa afirmatie, privind procesele verbale din 1949”, a afirmat Cosmin Dinescu.

Cosmin Dinescu a aratat ca Ucraina si-a schimbat, in timpul pledoariilor, pozitia referitoare la activitatile statale din zona in disputa, pe care o expusese in documentele scrise depuse la CIJ, recunoscandu-si astfel slabiciunea propriilor argumente. Daca in pledoariile scrise Ucraina se referea la activitatile intreprinse de ea insasi in aceasta zona, pretinzand ca ele ar putea fi considerate drept circumstante relevante in delimitare, acum muta atentia catre activitatile intreprinse de Romania in zona si incearca sa demonstreze ca acestea, nefiind exercitate in interiorul zonei in disputa, arata nevaliditatea proceselor verbale care fixeaza frontiera maritima din jurul Insulei Serpilor.

Profesorul James Crawford a prezentat critica Romaniei la adresa liniei de delimitare propuse de Ucraina, demonstrand caracterul arbitrar si inechitabil al acesteia. Folosind numeroase argumente tehnice si juridice, reprezentantul Romaniei a demonstrat ca metoda Ucrainei de trasare a liniei de delimitare maritima este neconforma practicii internationale in materie.

Profesorul Crawford a desfiintat, punct cu punct, argumentele prin care Ucraina a incercat sa demonstreze ca nu exista o frontiera maritima in jurul Insulei Serpilor, deja delimitata prin Procesele verbale din 1949, intre URSS si Romania.

In ciuda revenirilor obsesive ale reprezentantilor Ucrainei asupra incercarii de a aduce contra-argumente la existenta frontierei maritime deja trasate in jurul Insulei Serpilor, Ucraina nu a gasit niciun argument forte care sa contrazica argumentatia Romaniei.

Sir Michael Wood, consilier al Ucrainei, sustinea ca Romania are „o sarcina grea” in a dovedi existenta acestei frontiere. Profesorul Crawford a subliniat ca Romania nu trebuie sa dovedeasca nimic, deoarece Procesele verbale generale din 1949, reconfirmate de acte succesive in 1949 si 1961 (Tratate referitoare la regimul frontierei), 1963 si 1974 (Procese verbale), exista si sunt in vigoare, iar Ucraina si Romania sunt obligate sa le respecte. De aceea, a sustinut profesorul James Crawford, aceste Procese verbale nu trebuie dovedite, ci doar interpretate. Iar interpretarea lor corecta este aceea ca fixeaza o frontiera maritima pe arcul de cerc din jurul Insulei Serpilor (12 mile marine).

Sir Michael Wood presupunea, in pledoaria sa, ca cele doua parti ar fi avut de gand sa delimiteze o „posibila” viitoare mare teritoriala a Romaniei. „Ucraina este fortata sa apeleze la prezumtii in pledoariile ei din simplul motiv ca nu exista nicio dovada care sa ii sustina argumentul”, a spus James Crawford.
Profesorul Crawford a aratat clar ca nu exista nicio indicatie in Procesele verbale din 1949, sau in actele succesive referitoare la frontiera dintre Romania si URSS, ca partile s-ar fi gandit la o „posibila” viitoare mare teritoriala a Romaniei. Daca s-ar fi dorit doar delimitarea frontierei pana la limita marii teritoriale de 12 mile a Romaniei ar fi trebuit sa existe in text o indicatie referitoare la asemenea intentie, or asa ceva nu exista, a spus James Crawford. Nici atribuirea spatiilor maritime in hartile anexate documentelor nu indica o astfel de intentie. Asadar, Romania si URSS nu intentionau sa stabileasca o prezumtiva viitoare mare teritoriala a Romaniei, ci sa traseze clar frontiera maritima dintre cele doua state dincolo de limita de 12 mile marine a marii teritoriale.

Toate acestea dovedesc ca Romania si URSS au cazut de acord in 1949 asupra frontierei maritime dintre cele doua state mult dincolo de marea teritoriala a Romaniei, mergand pe arcul de cerc din jurul Insulei Serpilor, a aratat profesorul Crawford.

De asemenea, desi a contestat hartile folosite de Romania in argumentatia sa juridica, Ucraina nu a fost capabila sa arate Curtii Internationale de Justitie nicio harta care sa contrazica argumentatia Romaniei, a aratat Simon Olleson.

Reprezentantul Ucrainei, Sir Michael Wood, nu a facut decat sa afirme ca hartile prezentate de Romania sunt copiate dupa documente sovietice mai vechi (din 1957) sau ca hartile publicate de propriile institutii oficiale ale Ucrainei au fost realizate de cartografi care „si-au facut de cap”, a subliniat Simon Olleson. „Ceea ce spune Sir Michael se poate reduce la fraza “desi agentiile noastre cartografice oficiale au produs si publicat aceste harti oficiale care reprezinta frontiera maritima, in diferite ocazii, noi nu am vrut asta””, a spus Simon Olleson.

Reprezentantul Ucrainei, Sir Michael Wood, a discreditat, in pledoaria sa, chiar Institutul Hidrografic de Stat al Ucrainei, parte a Ministerului ucrainean al transporturilor si comunicatiilor afirmand ca hartile publicate de aceasta institutie provin din „carti cu ilustratii”, a aratat Simon Olleson. De asemenea, tot reprezentantul Ucrainei contrazice Fabrica Militara Cartografica din Kiev cand discrediteaza harta publicata de aceasta institutie si folosita de Romania. Toate aceste harti, realizate de experti cartografi ai URSS si ai Ucrainei arata clar frontiera maritima delimitata in jurul Insulei Serpilor.