In februarie 1971, astronautul de pe Apollo 14, Edgar Mitchell, a trait bizarul fenomen (cunoscut de foarte putina lume) care a fost denumit ca "efectul de ansamblu".

Cand a revenit pe Pamant, el a povestit ca a fost la un moment dat coplesit de un sentiment deosebit foarte profund de "conectivitate universala". Fara sa mediteze sau sa se concentreze, Mitchell a relatat ca a simtit "o senzatie de beatitudine, de atemporalitate si de comuniune" care pur si simplu l-a coplesit. Astronautul a descris ca instantaneu a devenit constient ca fiecare atom din corpul sau este conectat cu fragila planeta pe care o vedea pe fereastra precum si cu ceilalti atomi din Univers. Mai mult decat atat, el a descris ca a devenit brusc constient de faptul ca Pamantul, oamenii, animalele, toate fiintele vii formeaza un intreg sinergetic. Aceste trairi i-au dat o senzatie de euforie extraordinara, de nedescris. Se pare ca Edgar Mitchell nu a fost primul - si nici ultimul - care a experimentat aceasta ciudata "conexiune cosmica".

Rusty Schweikart a simtit acelasi lucru la data de 6 martie 1969, in timp ce se afla intr-o misiune spatiala cu Apollo 9: "cand mergi in jurul Pamantului timp de o ora si jumatate, incepi sa realizezi ca faci parte dintr-un imens intreg. Asta schimba totul... traiesti aceasta senzatie atat de profund incat simti efectiv ce inseamna notiunea de Om". Schweikart, la fel ca si Mitchell, a descris ca a simtit foarte clar o conexiune universala, deosebit de profunda.

Revelatia

Experientele celor doi, alaturi de alte zeci de relatari similare descrise de alti astronauti, i-au intrigat pe cercetatorii care studiaza creierul. Acest "efect de ansamblu" sau constienta faptului ca toate materiile sunt conectate sinergetic suna similar cu experientele religioase descrise de exemplu de catre calugarii budisti sau de persoanele profund religioase.