Carnavalul de la Venetia: Un zambet contra indiferentei

Si mai era o vreme cand oamenilor le placea sa glumeasca, sa rada, sa-si schimbe identitatea. Singura perioada cand fiecare putea fi ce voia si cand fiecare putea fi egal cu celalalt, fara bariere sociale, rasiale sau sexuale: Carnavalul.

In aceea vreme existau si artisti, faimosi, talentati si senzuali, spre exemplu Grace Jones, femeia de gheata, de origine jamaicana care promitea candva ca “Va fi un taifun.../ Va smulge copacii din radacini”. Alaturi de ea a fost si Ennio Marchetto, care ne-a invatat arta deghizarii rapide, capitanul Corrado Barazzutti care ne-a dezvaluit secretele carierei sale si viitorul tenisului italian. Pentru amatori au fost si barcile gazduite de faimosul Show Nautic al Venetiei, clowni si comedianti cu inima mare, la fel ca si Miloud, in plus faimosul Giro d'italia, a aratat cum barbati pe biciclete pot provoca timpul si soselele. Tot in acea vreme multe petreceri in plina strada, plimbari cu gondola sub clar de luna, artificii, concursuri cu costume si alte jocuri de societate se intamplau sub ochii milioanelor de turisti. Toate au avut loc acest an, in plina luna februarie si continuand pana aproape de aprilie .

Carnavalul de la Venetia 2009: Sarbatoarea celor 6 Simturi

Anul acesta Carnavalul de la Venetia a sarbatorit Simturile: culorile extravagante, locatiile si peisajele care-ti iau respiratia, picturile- mixturi neincetate dintre nou si vechi, aromele, gusturile, muzica. Obiectivul organizatorilor a fost sa ne conduca pe noi, turistii, in toate cele 6 sestieri (subdiviziuni ale Venetiei), lasandu-ne sa le descoperim cu fiecare organ de simt, implicandu-ne intr-o sarbatoare a vietii si a naturii pe care nu o putem uita prea curand. Fiecare sestiere a fost dedicat unui simt: Cannaregio a sarbatorit gustul, Santa Croce a inspirat mirosul, Dorsoduro a unduit auzul, San Polo a incantat vazul, Castello ne-a mangaiat atingerea si San Marco a celebrat gandirea, ratiunea.

Printre masti si simturi, Carnavalul de la Venetia a fost si o adevarata parada a fetelor pictate. Chiar daca erau suparati sau impovarati de griji oamenii aveau zambete largi pictate pe fata, lacrimile erau uitate pentru alte scene, iar pietele, gondolele, piatele si podurile erau scene pe care se jucau doar comedii.

Magia umanitara a Clown-ului Miloud: Venetia zambeste pentru copiii strazii

La ultimul festival international de Film din Venetia, printre multe alte stele care au calcat pe Covorul Rosu, de la Charlize Therone la George Clooney, de la Anne Hathaway la Brad Pitt, a mai aparut un personaj ciudat, deghizat in Clown. Numele lui era Miloud Oukili, co-producatorul filmului "Pa-ra-da" productie italiano-franceza-romana, sectiunea "Orizzonti".

Filmul regizat de Marco Pontecorvo, povesteste istoria umanitara a lui Miloud (interpretat de Jalil Lespert), un tanar francez care a absolvit Scoala de Circ Annie Fratellini, iar in 1992 a venit sa lucreze in Romania pentru o Asociatie Internationala a Persoanelor cu Dizabilitati. Aici era un fel de animator- clown si inveselea vietile copiilor din orfelinate si persoanelor suferinde din spitale si centre pentru persoanele cu handicap. Clown-ul Miloud a venit aici pentru a se convinge ca este adevarat ce se spunea despre Romania si sa cunoasca realitatea dramatica a copiilor abandonati de pe strazile si suburbiile bucurestene, violenta si furturile. Convingandu-se ca situatia nu e deloc roz, s-a decis sa impartaseasca cot la cot cu acesti copii ostracizati viata plina de greutati si totodata sa le arate ca viata pe strada nu e un cerc vicios din care nu se poate iesi niciodata. Astfel, Miloud a facut un angajament cu acesti copii abandonati incercand sa-i integreze in lumea circului, care i-ar fi putut scoate din viata plina de mizerie si de autodistrugere de pe strada.

Asa a luat nastere in ianuarie 1996, Fundatia umaniatara Parada, asociatie care a avut de la nastere un singur scop pe lume: sa le dea acestor copii un viitor. Insa Miloud nu le-a dat doar un viitor, ci si posibilitatea de a experimenta traiul intr-o familie, comunitate a circului. "Viata este grea...la fel este si circul. Daca poti sa ai succes in circ, atunci sigur o sa reusesti sa treci si prin greutatile vietii. Pana la urma asta este filozofia mea de viata", marturisea Niloud. " Circul este o metoda de a iesi din mizerie. Copii sunt tentati sa incerce si treptat isi fac prieteni in lumea circului. Sunt inca niste copii, iar copii trebuie sa se joace. Si in sfarsit la circ isi pot recupera jocul din copilarie pierdut. Sau macar o parte din el".

Miloud crede in puterea Clownilor. Nu cei cu fete triste sau cei furiosi care fac rau. El crede in clownii care lupta impotriva indiferentei si vor sa aduca zambete pe fetele celor necajiti. Acum el, impreuna cu echipa sa de la circ au devenit ambasadorii copiilor de pe strazile din Bucuresti. "I-am dat Papei un nas rosu si l-am rugat sa-l binecuvanteze. Poate pentru altii un nas rosu este doar un instrument de plastic, pentru altii este un simbol al demnitatii si sperantei. Nasul are o regula de aur: Trebuie sa te respecti pe tine pentru a respecta pe ceilalti. Fara asta nimic nu functioneaza".(Miloud Oukili, clown).

Pe 23 noiembrie 1999, Miloud a primit de la Unicef un premiu pentru toata activitatea depusa pentru binele copiilor: 2000 UNICEF Price: "Programe social-educative care sa le redea copiilor demnitatea, credinta si puterea de a privi increzatori spre viitor". Insa cel mai important lucru este ca Oukili le-a permis acestor copii mai putin favorizati de soarta sa inteleaga cat de mult conteaza sa faci o diferenta in vietile oamenilor. Chiar si cu un zambet pictat pe fata.