Practica celor "10.000 de ore"

Noile studii sustin ca trebuie sa atingi un numar de 10.000 de ore de practica in orice domeniu pentru a fi cel mai bun. Si acest numar de ore e valabil pentru oricine, fie el sportiv, muzician, sahist sau medic chirurg. Toti trebuie sa puna secunda cu secunda la temelia talentului lor.

Spre exemplu, o parte a studiului s-a axat pe experienta muzicianului Nigel Kennedy care a dedicat mai mult de 10.000 de ore de munca asidua pentru a fi leader in domeniul sau. Talentul si norocul sunt importante, dar practica este cea care face diferenta dintre a fi bun sau a fi exceptional.

Un alt experiment realizat la Academia Muzica a avut drept cobai studentii violonisti care incepeau sa cante de la varsta de 5 ani, cate 2-3 ore pe saptamana. Cu cat inaintau in varsta cu atat le crestea si numarul de ore de antrenament. La aproape 20 de ani, muzicienii de top reusisera sa stranga 10.000 de ore de antrenament, in timp ce studentii buni insumasera doar 8.000 de ore de practica.

Despre suprematia celor "10.000 de ore", neurologul Daniel Levitin declara, potrivit dailyMail, ca "pentru a asimila adevarata suprematie intr-un domeniu, creierul are nevoie de depasirea acestei bariere fizice de 10.000 de ore."

Nu exista inspiratie fara transpiratie. Nici viceversa

In cartea sa "Povestea Succesului" ("The Story of Success"), Malcolm Gladwell noteaza ca nu sarmul sau aspectul fizic a fost cheia succesului trupei Beatles. Ci practica asidua. Orele nenumarate pe care acestia le petreceau in studio pana cand totul iesea ca la carte. In perioada timpurie a carierei lor, acestia cantau si cate 8 ore pe noapte, 7 zile pe saptamana. In acea perioada de altfel a si atins Beatles apogeul, reusind sa cante live de aproape 1.200 de ori mult mai mult decat orice trupa moderna in intreaga cariera.


Thomas Edison a fost cel care a inventat reteta genialitatii, odata cu becul electric. Intr-una din noptile sale de munca, Edison framanta distrat intre degete un cocolos de funingine, amestecat cu smoala transformand-ul intr-un firicel tot mai subtire. Cand Edison a privit intamplator firul, i-a trecut prin minte sa incerce acest fir la lampa electrica. La 21 octombrie 1879, Edison a conectat lampa la circuitul electric, in lampa s-a aprins lumina. Edison a marit intensitatea curentului, asteptand ca firicelul subtire sa nu mai suporte caldura pana la incandescenta. Asa s-a nascut becul electric cu filament de carbune una din cele mai mari inventii ale secolului al XIX-lea. Cu toate acestea au mai fost necesare inca aproape 13 luni de munca si peste 40.000 de dolari pana ce lampa a fost intr-atata perfectionata incat sa poata fi pusa in practica pe scara larga. A fost deci transpiratie sau inspiratie?

"Dumnezeu ii ajuta pe cei care se ajuta singuri"

Paul McCartney povesteste cum s-a trezit intr-o dimineata cu muzica si versurile piesei "Yesterday" in minte. Imediat le-a copiat pe o foaie pentru a nu le uita si se pare ca aceasta piesa a ajuns una dintre cele mai bine cotate piese ale Beatles-ilor. Din nou ne intrebam: a fost inspiratie sau transpiratie?

Citeste si:

Mai exista o vorba inteleapta care spune ca "Dumnezeu ii ajuta pe cei care se ajuta singuri". Eu cred ca disputa asta nesfarsita dintre inspiratie si transpiratie ar trebui interpretata altfel: prima faza este chiar transpiratia, background-ul care ii va sari in ajutor inspiratiei la momentul potrivit si careia vom sti sa-i atribuim un sens.

Spre exemplu, imaginati-va ca vorbiti la telefon cu cineva si va dicteaza un nume si o adresa. Insa, nu reusiti sa dati de nimic cu care puteti scrie si nu aveti nici hartie la indemana. Si oricat de mult ati vrea sa receptionati mesajul, nu sunteti destul de pregatiti pentru a-l tine minte. Ei bine, McCartney a avut abilitatea de a primi si de a reactiona cuumva la inspiratia pe care a primit-o si pe care a castigat-o de-a lungul anilor de practica. Exista unii scriitori care se trezesc din somn cu idei care le zboara prin cap, si sar din pat, isi aprind calculatorul, deschid Word-ul si isi noteaza ideile. Acum imaginati-va ca nu ar avea calculator, nici Word, Notepad, sau nici macar un stilou, un reportofon, nimic care sa le materializeze gandurile. Ce s-ar face atunci acestia cu toate ideile care le-ar zumzai prin cap. Probabil s-ar intoarce in pat si ar incerca sa adoarma. Deci talent ar trebui promovat si prelucrat in mod unic. Pentru ca e un dar personal.

"Fiecare om este programat sa fie ordinar"

Cand ne gandim la inspiratie ar mai trebui sa aruncam un ochi si spre Wolfgang Amadeus Mozart. La 7 ani scria simfonii pentru o orchestra intreaga, iar toata cariera sa a fost uimitoare: 50 de simfonii, 27 de concerte la pian, 37 de sonate la vioara si numeroase opere, precum "Magic Flute" si "Cosi Fan Tutte" activitati care solicita foarte mult un om normal. Ascultati-l pe Mozart daca va indoiti ca exista genii. Ce altceva decat inspiratie ar fi putut sa permita unui copil sa creeze asemenea capodopere? Mozart a murit de tanar. Avea 35 de ani.

Toti am auzit, fara indoiala de copii inzestrati, care au capacitati nebanuite, si pana si parintii se indreaba de unde au aceste daruri. Dara daca nu este mostenit pe cale genetica, atunci sursa harului ar trebui sa fie din alta parte. Argumentul este mai vechi "Natura sau Cultivare?" Sunt copii/ adultii niste produse ale programarii genetice sau a mediului inconjurator in care traiesc?

Carl Gustav Jung a sugerat ca exista o teorie colectiva inconstienta multiculturala si general valabila pentru toti oamenii prin care se crede ca fiecare om stie cum sa "deschida usa" propriului sau talent.

Totusi, se pare ca toti putem pasi pe taramul nevazut al invatarii, unde vom descoperi inspiratia, din dorinta noastra de a trai creativ si de a ne imbogati viata care ne-a fost data aici, pe Pamant. Copii inzestrati pot face aceasta tranzitie catre genialitate, adultii deja sunt orbitit de puterea cunoasterii absolute, si incepe sa se multumeasca cu jumatati de adevar.

John G. Sutton scria in "Inspiration - v - Perspiration", ca OMUL ESTE, de fapt, PROGRAMAT SA FIE ORDINAR. Iar sa fii la fel ca ceilalti este, pana la urma, un pariu foarte sigur. Insa, daca vrei sa castigi pariul pe care l-ai facut tu cu tine, trebuie sa incerci sa-ti gasesti tu formula magica si sa incerci sa rupi serialitatea in care esti inscris. Mult succes!