Aproape 5% din suprafata Alaskai este acoperita cu mai mult de 100.000 de ghetari, ceea ce inseamna aprox. 75.000 de kilometri, sau mai mult decat intreaga suprafata a Virginiei de Vest.

In timp ce cativa dintre ghetarii Alaskai avanseaza, 99% dintre ei se retrag, informeaza cercetatorul geolog Bruce Molina in cartea intitulata "Ghetarii din Alaska". Acesta s-a alaturat proiectului USGS, si a inceput sa fotografieze ghetarii din Parcul National Glaciar Montana, prezentand retragerea semnificativa a ghetarilor. Bazandu-se pe aceste fotografii, dar si pe recenta diminuare a ghetarilor, oamenii de stiinta prezic ca parcul si-ar putea pierde atractivitatea turistica pana in 2030.

Groenlanda, care este acoperita cu mai multa gheata decat orice alta regiune din lume, in afara de Antarctica, a suferit si ea in ultimele decade o semnificativa topire a ghetarilor.

Noua carte despre ghetarii din Alaska foloseste imagini din satelit, fotografii de pe teren, harti si alte studii care documenteaza acest intreg fenomen al retragerii ghetarilor, inceput la mijlocul secolului al 19-lea. Unii dintre ghetari chiar au disparut de cand a inceput studiul asupra lor, a marturisit autorul in studiul sau, citat de Greenopolis.

Citeste si:

Ghetarii cu dimensiuni mai mici, care se formeaza mai greu, au cel mai mult de suferit: mai mult de 95% dintre calotele care nu ating inaltimea de 1.500 de metri sunt afectate de topire sau de retragere.

Alaska are doi mari ghetari: Bering si Malaspina, insa si acestia pierd in fiecare an cativa kilometri cubi de gheata topindu-se sau sfaramitandu-se in mii de bucati care se pierd in mare.

Cele mai mari topiri de gheata vin de la cei mai mici ghetari

Pana acum, ghetarii mari ai Groenlandei erau cei care atrageau atentia, cand se aduceau in discutie incalzirirea globala si impactul pe care o avea topirea acestora asupra cresterii nivelului marilor. Insa potrivit unor noi studii, topirea ghetarilor mai mici reprezinta o problema multa mai grava decat topirea calotelor mari.