La 22 decembrie, dimineata, Florin Vieru s-a gandit ca trebuie sa plece la Revolutie. Avea deja formata echipa, din pustimea satului cu care avea sa mearga sa-l infrunte pe Dictator. Simtea ca ar fi nevoie de un steag. Asa vazuse ca faceau revolutionarii mai mari din comuna. De la primarie l-a luat. I-a apucat cu o mana "inima" si cu cealalta a taiat stema cu soarele iesit din munti, tractoare si cu spice de grau.

"BUCATI DE CARNE SAREAU DIN OM

" L-a cuprins teama imediat ce a ajuns in Piata Revolutiei, dar nu a putut pleca de acolo, nici acum nu stie de ce. Nu a fugit nici cand a inceput sa se traga. Cand vorbeste despre moarte ne arunca fara sa vrea aceeasi privire rece ca si cea de acum 17 ani, cand a fost surprins infasurat in drapel de fotoreporterii revistei franceze Paris Match.

Citeste si:

O fotografie care avea sa-l faca celebru. "Eram incruntat pentru ca ma imbarbatam zicandu-mi in sine: 'Ori viata, ori libertatea!>>." In loc sa fuga din fata macelului, ori de cate ori vedea pe cineva cazut se pitea pe burta dupa o bordura. Nu se ridica de acolo decat abia atunci cand nu se mai auzeau focuri de arma. Tine minte ca nu isi putea da seama daca se tragea din fata sau din spate, intrucat zgomotul era acelasi. Afla directia din care veneau gloantele abia atunci cand il mai ciuruiau pe cate unul din fata lui. Nu stia ce e aia arma decat din filmele lui Nicolaescu, pe care le vedea prin vecini, caci el nu avea televizor.

Ii lipseau multe in casa in care locuia, cu opt frati orfani de tata ingrijiti doar de mama, femeie de serviciu la intreprinderea "Granitul". Cu gandul la saracia de acasa tipa cat il tineau plamanii lui de copil de 14 ani: "Ceausescu - Anul Nou/ Il vei face in cavou!". De acolo a plecat noaptea la Televiziune. Era sa fie impuscat. Se asezase in fata unor soldati care stateau in pozitie de tragere. Noroc de unul dintre militari, care i-a dat una dupa ceafa: "Mai, boule, te omor!". L-a dus la loc ferit, intr-o masina blindata.