Iliescu: Revolutia din 1989 a fost un moment de violenta sociala

Ion Iliescu afirma ca Revolutia din 1989 a fost una "pentru democratie, drepturi si libertati, garantii pentru ele, o guvernare bazata pe Constitutie si pe legi". Acesta a amintit si de caracterul violent al Revolutiei Romane.

"Istoria nu a fost clementa cu Romania, si trebuie sa spunem lucrurile acestea, daca vrem sa intelegem de ce a trebuit sa incheiem violent un capitol de istorie, cel al totalitarismelor romanesti, inceput, din pacate, tot violent, odata cu instaurarea dictaturii regale, in 1938, dictatura pregatita de multe si variate incalcari ale drepturilor si libertatilor cetatenesti, care au avut ecouri puternice in epoca", explica fostul presedinte.

Redam postarea integrala de pe blogul sau:

"A trecut suficient timp de la evenimentele din decembrie 1989 pentru a analiza, de o maniera obiectiva, cauzele si consecintele Revolutiei, analiza care va fi pusa in contextul acelei perioade. Nu intentionez sa raspund tuturor cliseelor care tin loc de evaluare a faptelor din urma cu treizeci de ani. Cred sincer ca societatea romaneasca este suficient de matura pentru a accepta toate punctele de vedere, si a judeca faptele, si nu etichetele lipite de unii sau de altii pe aceste fapte.

Inevitabil, o astfel de analiza implica si o doza de subiectivism. Asta nu inseamna rescrierea istoriei, pe care o practica atatia cu sarg, cand este vorba de Revolutia Romana, dar si de contextul in care a aparut si s-a impus. Sunt un martor si un participant la evenimente, am datoria de a fi onest, si sunt onest, in legatura cu lucrurile pe care le-am vazut, si le cunosc. Dar este imposibil pentru cineva, chiar aflat in centrul unui sistem, sa cunoasca direct tot. Au fost milioane de oameni care, intr-un fel sau altul, au facut posibila schimbarea politica de sistem, care schimbare a adus cu ea schimbari radicale in economie si in societate, in arhitectura institutionala a statului, in raporturile intre indivizi, si intre acestia si stat.

De treizeci de ani auzim invariabil intrebarea: ”A fost, sau nu a fost, Revolutie?” Nu sunt multe definitii despre ce inseamna o Revolutie. Si oricum in istoria umanitatii nu avem prea multe episoade revolutionare, care sa genereze schimbari atat de profunde in politica, economie si societate. Pana la urma apelul la Revolutie, ca metoda de schimbare, este unul de ultima instanta, atunci cand toate celelelte metode de transformare esueaza. Revolutia este consecinta cea mai grava a esecului puterii politice in exercitiu de a raspunde nevoilor si cerintelor societatii.

Citeste si:

Brancusi la Timisoara - Capitala Europeana a Culturii in 2023 -...

Factorul declansator al Revolutiei Romane a fost, pana la urma, incercarea de a-l muta cu forta pe pastorul Laszlo Tokes de la Timisoara in alta parohie. Cetatenii s-au solidarizat cu el, dar nu doar atat: au considerat ca este un bun moment pentru a-si exprima public nemultumirile si nevoia de schimbare. Interventia violenta a fortelor de ordine a declansat riposta cetatenilor, care au inceput sa formuleze cereri explicite de schimbare a sistemului politic. Succesiunea evenimentelor s-a accelerat, si rezultatul se cunoaste: regimul totalitar al lui Ceausescu a cazut, dupa protestele din Bucuresti, din 21-22 decembrie 1989.

Inainte de orice, Revolutia Romana a fost una pentru democratie, drepturi si libertati, garantii pentru ele, o guvernare bazata pe Constitutie si pe legi, nu pe bunul plac al unora care se cred stapanii tarii!

Citeste si:

Ion Iliescu, trimis în judecată după 33 de ani. Se reia dosarul...

Da, Revolutia Romana a fost un moment de violenta sociala, care are explicatiile lui, despre care am vorbit nu o data. Istoria nu a fost clementa cu Romania, si trebuie sa spunem lucrurile acestea, daca vrem sa intelegem de ce a trebuit sa incheiem violent un capitol de istorie, cel al totalitarismelor romanesti, inceput, din pacate, tot violent, odata cu instaurarea dictaturii regale, in 1938, dictatura pregatita de multe si variate incalcari ale drepturilor si libertatilor cetatenesti, care au avut ecouri puternice in epoca. De fapt, intreaga perioada interbelica a fost marcata de violenta sociala, dominata de saracie si de consecintele Marii Crize economice din perioada 1929-1933.

Am experimentat, in materie de guvernare, pana in 1989, atat democratia (una extrem de limitata, de imperfecta si de disfunctionala), cat si regimul partidului unic, la fel de disfunctional, de limitat si de imperfect. E drept, ne-am dezvoltat, cu eforturi disproportionat de mari fata de rezultate, s-au schimbat in bine niste lucruri. Doar ca s-a dovedit ca schimbarea a fost fragila, ca structurile de subdezvoltare din perioada interbelica reapar in tranzitie, ca avem inca multe de facut pentru a reduce decalajele de dezvoltare, mult mai evidente acum, cand suntem in Uniunea Europeana.

Citeste si:

Orban: pentru mine democrația este fundamentală; declarațiile lui...

Revine permanent in discutie acest fapt, anume ca noi am iesit violent din comunism, ca pentru a ne recastiga libertatea a fost nevoie de jertfa unor oameni. Da, ceea ce s-a intamplat in jurul nostru, in anul 1989, a contrastat cu situatia din tara noastra: toate tarile foste comuniste au avut parte de o schimbare pasnica de sistem. De ce noi am fost exceptia? Motivul este simplu, dar in acelasi timp extrem de complicat, si el explica multe dintre evenimentele care au urmat prabusirii ceausismului. Este vorba despre lipsa unei alternative politice la regimul existent. Nu pentru ca n-ar fi avut cine s-o construiasca, incercari au fost, si de natura politica, si de natura civica, si de natura sindicala.

Regimul totalitar ceausist a avut o caracteristica: intoleranta extrema la diversitate, la orice insemna abatere de la dogma, de la linia oficiala. Intoleranta care a fost abil justificata, atat prin prezentarea celor care se indoiau de dogma, care incercau si altceva-atat dinspre dreapta ideologica, dar si dinspre stanga ideologica-drept dusmani ai ,,maretelor realizari ale poporului roman”, cat si ca un fel de coloana a cincea, la inceput a imperialismului american, apoi a Moscovei, spre sfarsitul epocii ceausiste.

Citeste si:

Președintele Klaus Iohannis, primit de omologul său din Tanzania...

Pana spre inceputul anilor 80 a existat un fel de consens intern, implicit, legat de dezvoltare. Oamenii au sustinut regimul, cata vreme a fost relativ performant economic, iar efectele sociale au fost importante. De asta nu era nevoie de o alternativa, de asta a fost respinsa crearea ei de catre cetateni. Cand esecul economic devenise evident, spre mijlocul anilor 80, nu a mai fost timp pentru crearea unei alternative, iar furia si disperarea oamenilor au dus catre o solutie violenta, nu catre o schimbare negociata, ca in Cehoslovacia, Ungaria si Polonia. Tari care au avut timp-si oarecare libertate-de a construi astfel de alternative, si conducatori care au inteles ca lumea se schimba, ca vrea libertate, pluralism, democratie.

Faptele care au dus la caderea regimului ceausist sunt cunoscute. Oricat ar cauta unii ”lovituri de stat”, ”conspiratii” si ”interventii straine”, adevarul este mult mai simplu, si il stim toti: nu se mai putea, ne ajunsese tuturor cutitul la os, dupa cea mai dura perioada de austeritate din perioada postbelica, dintr-o tara europeana. Trebuie s-o spunem: decizia lui Ceausescu, de a plati datoriile externe intr-un timp scurt a dus la reducerea drastica a consumului intern, la rationalizarea alimentelor, energiei, combustibililor, la mizeria din scoli si spitale, la fortarea exporturilor, la reducerea investitiilor in momentul in care aparatul productiv, construit in anii 60 si 70, avea nevoie de modernizare, cand trebuia introdus progresul tehnologic in diverse domenii.

Nu avea cum sa se termine bine o astfel de perioada de lipsuri, ce a dus la saracirea multor romani, care abia gustasera din fructele unei relative bunastari.

Orice miscare radicala de acest gen, orice revolutie, are niste forte motrice. In 1989 ele au fost muncitorimea din marile orase industrializate si embrionul de clasa de mijloc, constituit din intelectualitatea tehnica, economica si umanista, pe de alta parte. De mentionat prezenta masiva, in strada, a tinerilor. Acest lucru era evident inca de la revolta sociala de la Brasov, din 15 noiembrie 1987. Se nastea un fel de constiinta civica, intr-o tara cu o structura sociala premoderna, pana dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand la sat locuia circa 80% din populatia tarii. Iar intelectualitatea se extinsese ca numar, si ca importanta sociala, abia dupa 1960, odata cu accelerarea urbanizarii. Fiecare dintre cele doua forte avea propriile nevoi si propriile frustrari, dar si propriile viziuni despre viitor.

Faptul ca Timisoara a fost punctul de pornire al evenimentelor care au dus la caderea ceausismului are o explicatie: diversitatea sa, nu doar etnica si religioasa, ci si industriala, intelectuala, culturala. Istoric vorbind, Timisoara a fost un spatiu al libertatii si al tolerantei, al ideilor si al solidaritatilor. Solidarizarea comunitatii cu pastorul Laszlo Tokes a fost fireasca, in spiritul Timisoarei. Cum la fel de firesti au fost cerintele timisorenilor, in zilele ce au urmat zilei de 16 decembrie 1989. Printre care alegeri libere, chintesenta democratiei.

Prezenta muncitorilor in strada atat la Timisoara, cat si la Bucuresti a fost momentul determinant, care a dus la caderea regimului dictatorial al lui Ceausescu. Toate aceste proteste, si cele dinaintea lor: Brasov, Valea Jiului, au fost anti-totalitare. Etichetele au mai putina importanta: esenta conteaza.

Revolutia Romana a fost un mare moment de demnitate al poporului roman. Si ne lasa o mostenire: democratia, care insa nu este un dat. Pentru ea trebuie luptat permanent. Pentru ca stim ce inseamna lipsa ei. Si nu putem accepta revenirea la totalitarism. La fel de periculos este procesul de golire de continut a democratiei, marginalizarea institutiilor ei fundamentale, Parlamentul, in special, transformarea partidelor politice intr-un soi de spectatori, menite doar sa dea impresia de pluralism politic, si, ceea ce nu putem accepta, deposedarea poporului de suveranitatea sa, prin anularea, pe diverse cai, a votului sau.

Ne aflam intr-un moment critic in dezvoltarea regimului politic romanesc. Si el nu are cum sa nu se reflecte in plan economic si social.

Nu voi obosi sa vorbesc despre Comunicatul catre tara al CFSN, din seara zilei de 22 decembrie 1989. Evolutia Romaniei in urmatorii 30 de ani care au urmat prabusirii ceausismului este raportata la acel proiect politic, programul Revolutiei Romane:

Scopul Frontului Salvarii Nationale este instaurarea democratiei, libertatii si demnitatii poporului roman.Din acest moment, se dizolva toate structurile de putere ale clanului Ceausescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat si institutiile sale isi inceteaza activitatea. Intreaga putere de stat este preluata de Consiliul Frontului Salvarii Nationale.

Ca program, Frontul propune urmatoarele:

Abandonarea rolului conducator al unui singur partid si statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernamant.
Organizarea de alegeri libere…
Separarea puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca in stat si alegerea tuturor conducatorilor politici pentru unul sau, cel mult, doua mandate. Nimeni nu mai poate pretinde puterea pe viata.

Consiliul Frontului Salvarii Nationale propune ca tara sa se numeasca pe viitor Romania. Un comitet de redactare a noii Constitutii va incepe sa functioneze imediat.

Restructurarea intregii economii nationale pe baza criteriilor rentabilitatii si eficientei. Eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere economica centralizata si promovarea liberei initiative si a competentei in conducerea tuturor sectoarelor economice.
Restructurarea agriculturii si sprijinirea micii proprietati taranesti. Oprirea distrugerii satelor.
Reorganizarea invatamantului romanesc potrivit cerintelor contemporane. Reasezarea structurilor invatamantului pe baze democratice si umaniste.

Eliminarea dogmelor ideologice care au provocat atatea daune poporului roman si promovarea adevaratelor valori ale umanitatii. Eliminarea minciuni si a imposturii si statuarea unor criterii de competenta si justitie in toate domeniile de activitate.

Asezarea pe baze noi a dezvoltarii culturii nationale.

Trecerea presei, radioului, televiziunii din mainile unei familii despotice in mainile poporului.

Respectarea drepturilor si libertatilor minoritatilor nationale si asigurarea deplinei lor egalitati in drepturi cu romanii.
Organizarea intregului comert al tarii, pornind de la cerintele satisfacerii cu prioritate a tuturor nevoilor cotidiene ale populatiei Romaniei. In acest scop, vom pune capat exportului de produse agroalimentare, vom reduce exportul de produse petroliere, acordand prioritate satisfacerii nevoilor de caldura si lumina ale oamenilor.
Intreaga politica externa a tarii sa serveasca promovarii bunei vecinatati, prieteniei si pacii in lume, integrandu-se in procesul de constituire a unei Europe unite, casa comuna a tuturor popoarelor continentului.Vom respecta angajamentele internationale ale Romaniei si, in primul rand, cele privitoare la Tratatul de la Varsovia.
Promovarea unei politici interne si externe subordonate nevoilor si intereselor dezvoltarii fiintei umane, respectul deplin al drepturilor si libertatilor omului, inclusiv al dreptului de deplasare libera.

Constituindu-ne in acest Front, suntem ferm hotarati sa facem tot ce depinde de noi pentru a reinstaura societatea civila in Romania, garantand triumful democratiei, libertatii si demnitatii tuturor locuitorilor tarii.

Este un program eminamente democratic. Si, in tot ceea ce am facut, in acesti ani, in demnitatile pe care le-am ocupat in acest timp, m-am raportat la acest program. Cu toate greutatile-imense!-pe care a trebuit sa le infruntam, in tranzitie, in reconstructia democratica a Romaniei, ne-am atins obiectivele strategice: integrarea europeana, asigurarea securitatii externe, prin aderarea la NATO, crearea unei economii de piata, libera circulatie a cetatenilor romani. Nu idealizez: am avut si vom avea in continuare mari probleme de natura sociala. Cu toate progresele din ultimii ani, cand cresterea economica s-a accelerat, saracia este principala amenintare interna, de natura economica si sociala. Suntem dezbinati, uitand ca solidaritatea a fost arma in lupta cu totalitarismul. Avem nevoie mai mult ca oricand de solidaritate sociala si nationala.

Toate aceste probleme se pot rezolva doar daca ramanem o democratie functionala, si fiecare isi face datoria de cetatean. Refuzul politicii este o falsa solutie. El nu va face decat sa accentueze criza democratiei. Din pacate, spiritul civic este marele absent al ultimilor ani, care coincid cu cea mai grava degradare a vietii politice. Sa nu ne iluzionam: nu vom avea o democratie functionala cu partide care sunt, in tot ceea ce fac, si in modul in care se raporteaza la societate, totalitare, intolerante cu diversitatea ideilor si proiectelor politice.

Romania s-a schimbat mult in ultimii treizeci de ani. Si, cu toate greselile, si esecurile, schimbarea a fost una in bine. Binele nu este nici atat de mare, precum ni-l dorim, dar nici atat de mic pe cat ne place sa spunem. Binele este opera colectiva, asa cum Revolutia si schimbarile care au insotit-o au fost opera colectiva. Este momentul sa incetam sa cautam vinovati in orice situatie in care este nevoie de solutii. Sa ne asumam responsabilitati, ca niste cetateni constienti de drepturile, libertatile si obligatiile noastre.

Am parcurs, impreuna, un drum lung de la totalitarism la Presedintia prin Rotatie a Consiliului Uniunii Europene. Este imaginea sintetica a progresului nostru timp de treidecenii. Poate ca unora li se pare ca ne-a luat prea mult timp sa ajungem aici. Timpul istoric ne spune altceva.

Aderarea la Uniunea Europeana si la NATO a fost proiectul strategic al natiunii romane in acesti ani. Acum proiectul este epuizat si, impreuna, prin consens, dincolo de convingerile noastre politice, trebuie sa dam natiunii un nou proiect strategic, axat pe consolidarea democratiei, redefinirea misiunilor statului, reducerea decalajelor de dezvoltare si combaterea inegalitatilor economice si sociale, continuarea cresterii economice in ritm inalt.

Am incredere in judecata sanatoasa a romanilor, in capacitatea lor de a se mobiliza, atunci cand este pus in discutie interesul national. Am incredere in institutiile democratice pe care le-am construit. Sunt convins ca ele vor rezista tuturor celor care cred ca intoarcerea la totalitarism este solutia problemelor societatii romanesti. Daca ar fi asa, ne-am pune iarasi in afara lumii democrate.

Romania este si va fi opera colectiva. Toti suntem responsabili fata de prezentul si viitorul ei. Cei care au facut posibila prabusirea ceausismului si-au asumat responsabilitatile lor. Cei care au lucrat pentru reusita tranzitiei democratice si-au asumat, la randul lor, responsabilitatile care le reveneau. Este momentul unei alte asumari de responsabilitate, pentru dezvoltarea Romaniei si pentru un viitor mai bun."

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe