9AM.ro: Cand v-ati hotarat sa faceti pasul inspre lumea relatiilor internationale si a diplomatiei?

Simona Miculescu: Teoretic, mi-am dorit-o, se pare, dintotdeauna si, inclusiv prin formatia mea academica, am cutreierat mereu – mental – lumea. Fostii colegi de scoala generala imi spun ca, atunci cand, prin clasa a V-a, eram intrebati ce vrem sa devenim, eu spuneam mereu: “Ambasador”! Eu imi aduc doar aminte ca mi-am dorit sa devin actrita si cantareata de jazz…Cumva, printr-o volta a destinului, am reusit sa ajung sa “joc si sa cant” pe “scena” lumii, intai, de-a lungul a 24 de ani, pentru diplomatia romana, iar acum pentru Natiunile Unite.

Practic, inceputul carierei diplomatice s-a intamplat printr-o conjunctura. Nu degeaba se spune ca suntem sclavii conjuncturilor! In acea perioada tulbure de dupa Revolutia romana, cand toate sistemele de valori erau…reasezate, extrem de dezamagita de anumite evolutii induse pe planul carierei mele didactice – cu cat eram mai buna si apreciata de elevi si de studenti, cu atat aveam parte de mai multe obstacole – m-am decis sa imi incerc sansele la un concurs in MAE. Astfel am inceput un parcurs profesional ametitor ca ritm si consistenta, care m-a facut sa detin la ora actuala un tezaur de experiente extraordinare, acestea fiind singura mea bogatie. Imi place sa spun ca sunt o adevarata colectionara de experiente speciale si pasionante!

9AM.ro: Cum este Romania vazuta la ONU?

Simona Miculescu: As vrea sa va spun, in primul rand, ca fiecare dintre noi construieste realitatea romaneasca, fie in tara fie in afara ei. Imaginea Romaniei este ca un puzzle urias si fiecare roman contribuie, in felul lui, cu una sau mai multe bucati, la acesta! Din aceasta perspectiva, rolul meu si al inimoasei mele echipe de la New York din perioada cand eram ambasador extraordinar si plenipotentiar, reprezentant permanent al Romaniei pe langa Natiunile Unite, a fost de a valorifica aceasta realitate, sporind vizibilitatea tarii noastre pe plan international, de a face Romania parte a dialogului global pe toate subiectele aflate pe agenda onusiana. Chiar daca munca mea si a echipei noastre nu era foarte vizibila in tara, pentru ca este extrem de tehnica, am construit si noi un colt de realitate romaneasca acolo – altminteri foarte apreciata si respectata - fie propunand o initiativa creativa, fie negociind intens o rezolutie a Adunarii Generale, fie promovand acerb o candidatura romaneasca intr-un organism onusian, sau facand auzita vocea Romaniei la tribuna ONU. Acum privind dinspre interiorul ONU, vreau sa stiti ca imaginea Romaniei este si aici foarte buna, fiind innobilata, in primul rand, de romanii care muncesc in sistem – desi nu atat de multi pe cat ne-am dori - si performeaza remarcabil, ajungand la varf in domeniile lor dar, purtand, in continuare, discret, tara in suflet.

9AM.ro: Poate tara noastra sa devina un actor important in regiunea balcanica?

Simona Miculescu: Eu stiu foarte bine ca tara noastra este deja un actor important in regiunea balcanica si sunt convinsa ca fostii mei colegi din MAE vor beneficia de toate valentele cooperarii bilaterale si regionale pentru a o diversifica, a o multiplica si pentru a-i da si mai multa substanta, atat pe plan politic cat si pe plan economic, cultural si academic! Pe de alta parte, experienta extraordinar de pretioasa acumulata de Romania pe parcursul procesului de accedere la NATO si UE, precum si realizarile ei in acest context potenteaza si mai mult rolul ei in regiune.

9AM.ro: Cum a fost pana acum experienta de conducator al Biroului ONU de la Belgrad?

Simona Miculescu: Foarte interesanta, diferita si incitanta, ca orice nou inceput! Trebuie sa va marturisesc, in primul rand, ca este o mare onoare sa fiu reprezentantul Secretarului General ONU si director al Biroului ONU de la Belgrad, cu atat mai mult cu cat este prima data cand o romanca accede la o pozitie atat de inalta in Secretariatul ONU. Onoarea vine, insa, acompaniata de o mare responsabilitate – aceea ce a performa impecabil si de a reprezenta cu cinste nu doar ONU in regiune, dar si Romania in interiorul Secretariatului ONU! Fac parte acum, alaturi de alti romani, din imensa familie a operatiunilor de mentinere a pacii, care consta in 105.000 de militari din 124 de tari, ce slujesc drapelul albastru in 16 misiuni pe tot mapamondul, alaturi de 18,000 de civili si voluntari. Pe 29 mai este International Day of UN Peacekeepers, dedicata tuturor celor care compun aceasta familie, dar mai ales eroilor cazuti la datorie. Asadar, va invit sa trimiteti un gand bun romanilor sarbatoriti sau comemorati in acea zi.

9AM.ro: Ati lucrat pentru guvernul irakian pe postul de consilier principal pentru probleme de comunicare publica. Cum a fost aceasta experienta?

Simona Miculescu: Experientele incitante din zone post-conflictuale si periculoase, precum Kosovo in 1999 sau Irak in 2006 au devenit o pasiune care, pana la experienta kosovara, era latenta. Cred sincer ca, dupa ce ai parte de prima experienta de acest gen si te « contamineaza » adrenalina ei, dezvolti, pentru tot restul vietii, o dependenta pe care trebuie sa incerci sa o controlezi, altfel te absoarbe complet.
Experienta irakiana a fost una transformationala, nu doar din punct de vedere profesional ci si din punct de vedere uman: am realizat, mai acut ca niciodata, ca cel mai pretios dar in viata este viata insasi. Spun asta pentru ca marturisesc ca m-au marcat atacurile cu mortiere, foarte frecvente in acea perioada, cu care, in mod straniu, m-am obisnuit, insa, in timp, desi nu pot sa uit nici acum cat de neputincioasa ma simteam in acele momente teribile si cat de constienta am devenit de atunci de puterea destinului. O spun si pentru ca nu realizam, in general, decat in momente de cumpana, cat de minunat este acest dar al vietii !
Din punct de vedere profesional, a fost extraordinar pentru ca in asemenea situatii simti cu adevarat ca poti face o diferenta in viata unei societati. As vrea sa profit de ocazie si sa spun ca ceea ce aproape nimeni nu sesizeaza in privinta a ceea ce se intampla in Irak – fiind absorbiti doar de sangeroasele imagini pe care le urmarim adesea la televizor si care reflecta, de altfel, o cruda si crunta realitate cotidiana sau, in cel mai bun caz, ocazionala – este ca, in spatele acestei cortine de violenta, se consuma un urias efort general al irakienilor de a reforma in profunzime societatea irakiana, de a construi un stat democratic viabil, cu mecanisme de economie de piata si parghii sociale adecvate. Iar in spatele acestui efort general este comunitatea internationala care activeaza in Irak si care incearca sa racordeze tot acest efort la standardele internationale, in pofida riscurilor majore la care se expune. Ma mandresc ca am fost (foarte mica) parte a acestui demers colectiv constructiv.

9AM.ro: Mai este diplomatia (clasica) prin intermediul ambasadelor importanta pentru o relatie fructuoasa intre statele lumii sau este inlocuita incet-incet cu diplomatia economica?

Simona Miculescu: Raspunsul foarte scurt dar ferm este – da, diplomatia va dainui, desi metamorfozata, fiind mereu potentata de componentele sale – diplomatia economica si diplomatia publica! Este evident, nu doar pentru cunoscatori, ca diplomatia sufera in prezent transformari la fel de profunde ca si cele care au consacrat-o, ca si arta si stiinta in secolul al XVI-lea. Dintr-o serie de motive, inclusiv si mai ales emergenta erei digitale, luarea de decizii de politica externa (si in alte domenii) incepe sa se deplaseze dinspre guvem inspre societate. Afacerile exteme nu mai apartin in exclusivitate catorva elite, ci ele implica, din ce in ce mai mult, activitatea la nivel regional, national, a organizatiilor neguvernamentale, a comunitatilor oamenilor de afaceri si a altor factori. Acest proces nu a ocolit ONU care si-a extins, de-a lungul timpului « constituenta », actorii din aceasta arena universala nemaifiind doar guvernele statelor membre, ci si societatea civila si sectorul privat. In mod cert actorii internationali non-statali joaca un rol crucial in mutatiile care marcheaza diplomatia secolului XXI. Dar, fata de diplomatia economica - mereu o componenta substantiala a diplomatiei - cea mai profunda mutatie mi se pare cea generata de dezvoltarea impetuoasa a diplomatiei publice - unul din subiectele mele preferate pentru ca am practicat-o, cu daruire, timp de decenii. De ce ? Cel mai important motiv mi se pare faptul, din ce in ce mai evident, ca influenta opiniei publice asupra factorilor de decizie este in crestere permanenta si sistematica in intreaga lume. Cetatenii din tarile democratice, inclusiv Romania, au invatat sa exercite, in tot mai variate feluri, presiuni asupra guvemelor lor. Pe de alta parte, tot mai multe tari sunt in curs de democratizare, deci vor deveni subiecte ale puterii opiniei lor publice. Aceasta tendinta nu are sanse sa se diminueze ci, dimpotriva, se va intensifica. Chiar si societatile cele mai inchise acorda mai multa atentie opiniei publice decat alta data. Asistam, in consecinta, la amplificarea fara precedent a dialogului dintre guverne si opinia publica. Pe masura ce influenta opiniei publice creste, diplomatia publica trebuie sa gaseasca modalitati de a se consolida. Diplomatia secolului XXI a devenit o arta a incheierii unor acorduri mult mai pragmatice intre entitati ale caror avantaje reciproce prevaleaza si sunt create printr-un efort de cooperare transparent. Pentru o astfel de diplomatie sprijinul opiniei publice este esential. Credinta mea este, deci, ca, avand in vedere curentele si orientarile geopolitice actuale, guvernele trebuie sa apeleze din ce in ce mai mult la diplomatia publica. Iar speranta mea este ca si Romania va investi mult mai mult in acest domeniu unde creativitatea si competenta, dovedite deja, trebuie obligatoriu sa fie dublate de resursele adecvate.

9AM.ro: Ce provocari ati intalnit de-a lungul carierei si ce sfaturi ati putea sa le oferiti celor care vor sa aleaga aceeasi cale?

Simona Miculescu: Nu cred ca aveti spatiu suficient pentru a putea dezvolta acest subiect, pentru ca, in absolut fiecare etapa a carierei mele, am avut parte de provocari, care, de fapt, au conferit farmecul si dinamica sa unica, umplandu-mi sufletul cu amintiri de neuitat, cu oameni ce m-au marcat, cu obstacole din care am invatat sa consider orice dificultate o oportunitate. Poate, totusi, cei patru ani petrecuti la Cotroceni, ca si consilier prezidential de politica externa, pot fi caracterizati ca si cei mai plini de provocari! Sau poate « aventurile » mele profesionale in Kosovo si Irak, unde am invatat diferenta dintre viata si supravietuire. Sau poate primul meu post diplomatic la Washington, ca atasat de presa al Ambasadei Romaniei, care mi-a deschis noi orizonturi si m-a slefuit enorm. Sau cei sapte ani fascinanti, unici, incredibil de intensi si vibranti in care am reprezentat Romania ca ambasador la ONU! Greu de ales...

Ceea ce pot sa va spun, insa, fara ezitare, din proprie experienta, - si o spun mereu oricui tentat de acest tip de cariera - este ca orice provocare poate fi invinsa prin aplicarea traditionalelor ingrediente ale succesului: multa truda, profesionalism, devotament, loialitate, tenacitate, deschidere, spirit de echipa, constiinciozitate, curiozitate intelectuala, pozitivism, creativitate, auto-disciplina, poate chiar mult sacrificiu personal...Mai presus de toate acestea, in cazul meu, a fost ca mi-am ramas credincioasa mie insami, ca am fost mereu in competitie doar cu mine insami si ca singura mea ambitie a fost si este lucrul dus pana la capat, de o maniera impecabila. In plus, toate echipele pe care le-am condus, inclusiv cea actuala, sunt, ca si mine, inspirate de deviza « Nimic nu ne poate opri sa atingem excelenta, nici macar succesul ! »