Lucrari care amintesc de Marc Chagall sau de Georges Bracque, dar in care se recunosc fragmente din Romania primei jumatati de secol XX, de la scene surprinse pe bulevardele bucurestene, pina la “Amintirea unui prinz la Oltenita” sau portrete cu aer aristocrat à la Tamara de Lempicka, pinze abstracte si peisaje, toate acestea se regasesc printre cele aproape o suta de tablouri expuse zilele acestea la Palatul Baroc din Timisoara. Toate apartinindu-i Margaretei Sterian, una dintre putinele femei care au activat in cercurile avangardei romanesti si care, desi a fost una dintre tintele preferate ale regimurilor politice din Romania postbelica - nu numai pentru ca era evreica, ci si pentru ca a criticat comunismul – nu a ales niciodata varianta emigratiei. Toate lucrarile expuse in cadrul retrospectivei de la Timisoara si care la anul vor fi prezentate la Viena, apoi la Roma si Tel Aviv, apartin unei singure persoane, ucenicul Margaretei Sterian, caruia pictorita i-a lasat mostenire lucrarile sale. Mircea Barzuca, si el artist plastic, este cel care pastreaza, de la inceputul anilor ’90, cind Margareta Sterian a murit, la virsta de aproape 100 de ani, lucrarile artistei, foarte apreciate la vremea lor. Unele dintre ele au fost expuse la Tokyo in 1984, iar altele la Roma, cind in 1932 era invitata sa participe la Expozitia de Arta Romaneasca de la Palatul Expozitiei de Arta Futurista, sub ingrijirea lui F.T. Marinetti.

De la moartea Margaretei Sterian, Mircea Barzuca incearca sa gaseasca un spatiu de expunere pentru lucrarile uneia dintre putinele femei din istoria artei romanesti, precum si o strategie prin care sa scoata de la naftalina tablourile si numele pictorilor din generatia 30. “Nu vreau sa fac o casa memoriala, unde sa arat pantofii artistei si asa mai departe. Pentru ca n-ar veni nimeni, asa cum s-a intimplat, de pilda, in cazul casei memoriale Ion Minulescu. Ce as vrea eu sa fac este un mic cetru cultural, unde lumea sa poata afla mai multe despre artistii generatiei 30, multi dintre ei fiind straini publicului”, spune Barzuca, dupa 16 ani de tratative cu Ministerul Culturii. Pina acum, nu a primit decit un singur raspuns: nu exista spatiu.