Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a musamalizat pe sest dosarul penal "Romania Mare iraniana" - in care este implicat liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor (foto) - intr-o maniera sfidatoare la adresa opiniei publice si a numeroaselor institutii de presa care au dezvaluit amanuntele vanzarii fictive a SC Fundatia Editura Revista Romania Mare SRL catre un iranian fantoma.

Dosarul penal nr. 407/P/2001 s-a constituit prin sesizarea din oficiu a organelor de urmarire penala care, in septembrie 2001, au declansat investigatiile privind vanzarea fictiva a societatii de catre Vadim si fratii sai catre un personaj inexistent: Reza Kaja. Personajul respectiv se legitimase la notar cu un pasaport iranian. Extrem de important, la data vanzarii, surse avizate au informat faptul ca societatea lui Vadim (cel care detinea 80% din partile sociale) avea o datorie catre administratia financiara de peste 500 milioane lei si ca acesta ar fi fost mobilul operatiunii.

SC Fundatia Editura Revista Romania Mare SRL a fost vanduta de Vadim si fratii sai (Marcu Tudor, Lidia Samson si Pavel Tudor) surorii lor, Maria Magdalena Dumitru, contra sumei de 1,9 milioane lei, prin contractul de cesiune nr. 1216 din 18 iunie 2001, in fata notarului public Dumitru Apostoiu din Bucuresti. Notarul Apostoiu a decedat prematur dupa acest episod, nu inainte de a se jura in fata presei ca Vadim si fratii lui au semnat in fata sa: "Vadim minte cand neaga vanzarea!"

Intr-o miscare "suveica", sora Maria Magdalena Dumitru apare in acte ca a revandut intreaga firma, dupa numai noua zile, iranianului Reza Kaja. Ulterior, acest nume s-a dovedit a fi unul preluat de o persoana-fantoma. Tranzactia fusese consfintita pentru numai 2 milioane lei, prin actul de cesiune incheiat sub nr. 1986 din 27 iunie 2001 in fata notarului Melania Popa din Bucuresti. In dosarul notarei apar atat copii dupa pasaportul iranianului, cat si dupa buletinul de identitate a Magdalenei Dumitru.

Imediat dupa vanzarile succesive, un anume Cristian Lazar a operat la Registrul Comertului toate cererile de mentiuni, atat in numele lui Vadim Tudor si a fratilor acestuia, dar si a lui Reza Kaja, manevra de schimbare succesiva a asociatilor fiind pecetluita dintr-un singur foc, cu complicitatea judecatorului delegat de la Registru. Acesta a acceptat altfel documente depuse fara sa le verifice, respectiv a depus un contract de sediu si o adeverinta de asociatie de locatari - acte in copie si nu in original cum cere legea - asa incat societatea fosta a lui Vadim sa poata fi inregistrata pe un sediu nou, dar fals (inexistent).

Abila manevra, folosita de multe persoane care s-au descotorisit in acest mod de firme cu datorii, a pus statul roman in imposibilitatea de a mai putea recupera datoriile acumulate de SC Fundatia Editura Revista Romania Mare SRL, intrucat aceasta a devenit la fel de fantomatica ca si asociatul ei unic Reza Kaja. Vadim a reactionat extrem de virulent la dezvaluirile din presa. El a negat vanzarea cu vehementa, sustinand ca un "patriot" ca el nu-si poate vinde firma care l-a consacrat unui arab, cu numai 2 milioane de lei, motivand ca revista cu acelasi nume valoreaza infinit mai mult.

Dupa cum avea sa se intuiasca mai tarziu, revista "Romania Mare" a continuat sa fie editata pe o alta societate comerciala, aceasta publicatie fiind in mod nepermis unica din tara care nu-si declara societatea editoare in caseta tehnica a redactiei. A urmat episodul prin care, pentru prima data, autoritatile au reactionat. Fostul sef al IGP, chestorul Florin Sandu, a emis la 15 ianuarie 2002, un comunicat in care a aratat ca potrivit unui raport de constatare criminalistica, semnaturile de pe actele de cesiune de parti sociale semnate de Vadim si fratii sai sunt identice cu semnaturile de pe alte acte aditionale anterioare ale societatii.

Vadim l-a atacat dur pe generalul Sandu in revista "Romania Mare" pentru gestul sau de transparenta, anuntand ca l-ar fi dat in judecata. Ulterior, la 21 ianuarie 2002, Parchetul General a confirmat oficial ca in dosarul 407/P/2001 se fac cercetari penale privind vanzarea fictiva a firmei, cu precizarea ca cercetarile sunt efectuate de Politia Capitalei. Dosarul a incaput in mod inexplicabil pe mainile procurorului sef adjunct sectie Ovidius Paun (un magistrat din vechea "garda", cu grave probleme de imagine), care a condus ancheta in sensul evitarii de a-l deranja pe Vadim Tudor si rudele acestuia.

Citeste si:

Iar ancheta a mers numai pe "aratura". Astfel, dupa un an si jumatate de lalaieli, "magareata" a cazut pe capul unui anume Cristian Lazar, individ care a completat la Registrul Comertului cererile de inregistrare a celor doua cesiuni succesive, si care, la 29 mai 2003, a fost arestat preventiv pentru cinci zile, ca sa se arate de catre procurori ca s-ar face treaba in dosar.

Numai ca arestarea nu a dus la identificarea capilor afacerii, mai precis a celor care ar fi trebuit sa aiba beneficii de pe urma ei, iar cauza a fost din nou pasata de la Directia de Cercetari Penale a Politiei Capitalei, la Parchetul General (Sectia de urmarire penala), cu parafa aberanta "autori necunoscuti", cu ignorarea raportului de expertiza anterior si a faptului ca in fata unor notari nu se poate sustine ca s-au prezentat "persoane necunoscute", pentru ca notarul e obligat si calificat sa verifice identitatea persoanelor, in caz contrar el fiind raspunzator penal.

Cine poate crede ca un oarecare, fie el si acest Lazar Cristian, putea de unul singur sa se erijeze in rubedeniile si in numele liderului PRM, sa pacaleasca doi notari ca sa vanda firma senatorului Vadim unui iranian-fantoma, firma care "intamplator" avea datorii la stat si fata de care Presedintele PRM nu a dat semne publice ca ar incerca sa o recupereze, cum ar fi fost normal in cazul in care cuiva i s-ar fi "furat" cu adevarat firma.

Daca Vadim Tudor, initial a negat tranzactia, ulterior a decis sa formuleze o plangere penala. Nu se stie cand, nu se stie unde anume. Cert e ca plangerea a ajuns la Politia Capitalei, taman in dosarul cu firma vanduta fictiv. Si, peste noapte, din suspect principal, Vadim Tudor a devenit "autor necunoscut", "uitandu-se" ca Serviciul politiei economico-financiare din Politia Capitalei incepuse urmarirea penala "in rem" pentru fals material in inscrisuri oficiale, fals privind identitatea, falsificarea instrumentelor oficiale si altele, inca din data de 14.09.2001, dupa publicarea primelor articole din presa.

Mai trebuie adaugat faptul ca anchetatorii s-au ferit "ca dracu’ de tamaie" sa afle ce s-a intamplat cu datoriile firmei vandute si, mai cu seama, pe ce alta societate comerciala anume si-a mutat Vadim Tudor activitatea economica a revistei "Romania Mare", in perioada vanzarii fictive a SC Fundatia Editura Revista Romania Mare SRL. Lovitura de "gratie" a venit insa dupa patru ani de plimbat dosarul.

La 19 mai 2005, Sectia de Urmarire Penala a Parchetului Inaltei Curti de Casatie, condusa de procurorul de trist renume, Gheorghe Draghici, a declinat in mare taina dosarul (fara a emite vreun comunicat de presa cum s-ar fi impus fata de impactul public al acestui caz) la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, dosar in care, minune mare, Vadim nu mai are calitatea de suspect (faptuitor), ci de "parte vatamata", adica de victima a unor infractori. Iata cum, cu aportul unor anchetatori "de bine", liderul PRM a fost scos curat si uscat din scandalul vanzarii fictive a unei firme pline de datorii.

Reporterii "Averea" s-au interesat ieri la Parchetul Capitalei despre soarta acestui dosar, despre care ni s-a comunicat ca s-ar afla din nou la aceeasi politisti de la Capitala, care ajunsesera in vara lui 2003 la temeinica solutie: "autori necunoscuti".