Sefii de stat si de guvern au adoptat o declaratie de zece pagini marcand actul de nastere al Uniunii pentru Mediterana, la capatul unor lucrari de patru ore care s-au desfasurat la Grand Palais, construit pe malul Senei pentru expozitia universala din 1900.

Uniunea pentru Mediterana este formata din 43 de tari, reprezentand circa 750 de milioane de locuitori, de pe continentul european si de pe malul sudic al Marii Mediterane, una dintre cele mai divizate regiuni din lume.

"Am visat la ea, iar acum Uniunea pentru Mediterana este realitate", a spus in cursul conferintei de presa finale Sarkozy, care a trebuit sa se lupte pentru a impune acest proiect in fata reticentelor initiale ale europenilor, dar si ale unor tari arabe.

Summitul a fost marcat de o premiera: premierul sirian Bashar al-Assad si prim-ministrul israelian Ehud Olmert, ale caror tari sunt in razboi din 1948, s-au aflat la aceeasi masa, desi au mentinut distanta.
Vizita lui Assad la Paris i-a permis sa isi faca o relansare stralucitoare pe scena internationala, afisandu-si dorinta de a stabili relatii diplomatice cu Libanul.

Primit duminica dimineata la Elysee impreuna cu presedintele palestinian Mahmoud Abbas, Olmert a estimat ca israelienii si palestinienii "nu au fost niciodata atat de aproape" de un acord de pace.
In plus, potrivit unor surse israeliene, reuniunea de la Paris a fost ocazia a noi discutii indirecte intre israelieni si sirieni.

"Intreaga lume va priveste", le-a spus Sarkozy liderilor prezenti la deschiderea summitului, duminica dupa-amiaza.

Presedintele francez, care coprezida reuniunea alaturi de omologul sau egiptean Hosni Mubarak, a salutat "toate tarile arabe" membre ale Uniunii pentru Mediterana care "au facut un gest pentru pace". "Sa scriem impreuna istoria noastra comuna, printr-un parteneriat egal intre nord si sud", a spus el.
La randul sau, Mubarak si-a exprimat dorinta ca aceasta "noua etapa" lansata de Uniunea pentru Mediterana sa fie "etapa pacii in Orientul Mijlociu".

Citeste si:

Totusi, duminica, de la Paris lipseau doua personalitati importante: liderul libian Muammar Gaddafi, care considera "inspaimantator" proiectul lui Sarkozy, si regele Marocului Mohammed al VI-lea, din motive de "agenda supraincarcata".

Semn al dificultatilor acestei reuniuni, summitul nu s-a incheiat cu o fotografie de grup. Insa, pentru Franta, faptul de a fi reunit la aceeasi masa vechi rivali constituie in sine o victorie.

"Lumea nu se va schimba" intr-o zi, doar pentru ca exista Uniunea pentru Mediterana, a temperat ministrul suedez de externe Carl Bildt, reflectand indoielile a o parte dintre europeni cu privire la proiect.
Declaratia finala a summitului, in special pasajul referitor la pacea in Orientul Mijlociu, a fost negociata pana in ultimul moment. Tocmai din cauza acestui tip de divergente a avut dificultati Procesul de la Barcelona, lansat in 1995 intre europeni si tarile de la sud de Mediterana.

In discursul sau de deschidere, Sarkozy i s-a adresat in special cancelarului german Angela Merkel, care blocase proiectul initial, limitat la tarile cu iesire la Mediterana, spunandu-i ca toata lumea are acelasi interes: "ca pacea si stabilitatea sa domneasca in Mediterana".

Initiatorii proiectului spera sa isi asigure succesul concentrandu-se pe proiecte concrete precum depoluarea Marii Mediterane si dezvoltarea energiei solare. Ei insista de asemenea asupra dorintei de parteneriat de pe pozitii egale intre nord si sud, simbolizat de doi copresedinti de pe cele doua maluri.

Secretariatul general al Uniunii va reveni unui oras din sud, dar pentru ca problema a dat nastere unor rivalitati, ea a fost lasata pe mai tarziu. Finantare proiectelor ramane, de asemenea, de definit dupa fastuoasa ceremonia de lansare.