Pe socialistii care se opuneau unui proiect de lege i-a acuzat ca “se aseaza alaturi de asasini”. Pledeaza cu infocare pentru eutanasie si pentru drepturile cuplurilor homosexuale de a adopta copii, iar presa franceza ii urmareste cu stupoare aparitiile si interventiile publice, mereu socante.

Pledoariile sale infocate pentru presedinte au facut ca acesta sa nu ezite a o numi in guvern, desi cu cateva zile inainte pierduse la alegerile municipale. “Aceasta doamna -scrie un ziar nu are nicio retinere, dupa cum a dovedit-o deja in multe randuri si intarita de noua sa pozitie de secretar de stat, nu va ezita sa tasneasca, asa cum ne-a obisnuit, chiar daca astfel va discredita definitiv acest guvern fantasmagoric si inconstient”. Este “o catastrofa televizata”, continua articolul, dar una care sporeste audienta televiziunilor.

Abia cooptata in guvern, nu a pregetat sa-si critice, public, colega de cabinet, Fadela Amara, care nu s-a lasat, nici ea mai prejos: “E simpatica, dar enerveaza pe toata lumea si toata lumea fuge de ea”.

Nici colegii sai nu au o parere prea buna despre ea: o arivista, o starleta a presei, care face politica de bistro etc. etc. Concluzia presei este ca presedintele Sarkozy ii rasplateste asa cum se cuvine pe cei care-i sunt fideli, iar daca el este comparat adesea cu Napoleon Bonaparte, Nadine Morens este un fel de Madame Sans-Gene, nabadaioasa partenera a tanarului locotenent Bonaparte, care n-a reusit sa se mentina la nivelul conditiei la care a fost la un moment dat inaltata.