'Politica este o profesie in care nu se improvizeaza (...), trebuie sa te obligi s-o faci profesionist, folosind timpul pentru a intelege si, in final, pentru a invata'. Aceasta profesiune de credinta a lui Nicolas Sarkozy este exprimata nu doar de fulminanta sa cariera politica, incununata de investirea ca presedinte al Frantei, ci si in cartea autobiografica „Martor", publicata la editura Rao in traducerea lui Bartolomeu Constantin Savoiu si a lui Savin Vasile si lansata ieri la Sala Radio din Bucuresti.

Propunandu-si mai putin sa dea sfaturi sau sa defineasca teorii, si mai mult sa povesteasca „o viata in care ambitia de a crea joaca un rol important", autorul analizeaza resorturile care l-au impins spre o cariera politica -desi argumentele de ordin familial ar fi trebuit, dimpotriva, sa-l tina departe de acest domeniu (era fiu de imigrant ungur, nu avea nici relatii si nici avere)- ajungand la concluzia ca doua verbe, „a construi" si „a iubi", sunt motoarele actiunilor sale. „Iti construiesti casa ta, viata ta, familia ta, fericirea ei si, uneori, fericirea tarii tale.

Iti iubesti familia si iti iubesti tara cu pasiune", explica Sarkozy, un om care are „obsesia muncii de teren", a contactului permanent cu oamenii, un om care stie sa consulte si specialistii taberei adverse si care, mai presus de toate, uraste imobilismul si lipsa sperantei. In opinia lui Nicolas Sarkozy, presedintele – ales prin sufragiu universal- nu este un arbitru, ci un responsabil, care trebuie sa mobilizeze tara, asigurand in acelasi timp coeziunea nationala si evitand cu orice pret sa genereze stari conflictuale. „Eu nu sunt reprezentantul unui clan si nu am sa servesc interesele unui partid", se angajeaza Sarkozy, recurgand astfel la un discurs care romanilor le suna cunoscut.

De altfel, noul lider de la Paris confirma „puternicele legaturi de prietenie si respect care unesc de atata vreme Franta si Romania", exprimandu-si speranta ca traducerea cartii sale in romaneste constituie o marturie suplimentara a acestei relatii speciale.