Secretarul general al Aliantei Nord-Atlantice s-a aflat, pe 8 mai, la Islamabad, pentru a transmite liderilor pakistanezi noi presiuni occidentale de stopare a militantilor islamisti care folosesc teritorii aflate teoretic in jurisdictia Pakistanului pentru a pregati atacuri asupra fortelor guvernamentale si straine din Afganistanul vecin. Oficial, civilul Jaap de Hoop Schaeffer si generalul Pervez Musharraf "au consolidat si largit un dialog politic matur" intre NATO si republica islamica asupra securitatii regionale. Mai precis, relatiile militare din cadrul Comisiei Tripartite Afganistan-Pakistan-ISAF.

Cu 36.000 de militari lansati, alaturi de alti 14.000 de americani, impotriva talibanilor din Afganistan, liderii europeni ai Aliantei nord-atlantice au o grija ostentativa sa asigure ca nu vizeaza vreun rol regional sau ca ar da indicatii politice la Kabul ori Islamabad. si invoca mai curand ultimul cutremur devastator din Pakistan, cand NATO a avut un aport umanitar, medical si ingineresc exact cat timp i s-a permis. Pe viitor, s-ar dori scolirea unor ofiteri pakistanezi si impartasirea din cunostintele acestora despre Pakistan. Cat despre misiunea ISAF, "aceiasi agenti Al-Qaida care se opun eforturilor de reconstruire a natiunii afgane atenteaza si la tesutul societatii pakistaneze".

Neoranduiala istorica

Fost sprijinitor al mujahedinilor, in contul aliatului american, in timpul invaziei URSS in Afganistan, Pakistanul a cotit-o brusc impotriva talibanilor dupa atentatele din 11 septembrie care au lansat razboiul SUA si al aliatilor sai impotriva terorismului global. Atacurile americane in Afganistan doar i-au deplasat pe talibani peste imprecisa si necontrolabila granita cu Pakistanul - prin autonomiile tribale unde CIA ii localizeaza acum vag pe Osama bin Laden si Ayman Al-Zawahiri.


NATO a raportat, in martie, ca, in ultimele luni, patrulele pakistaneze au impiedicat o mai puternica regrupare talibana in sudul Afganistanului - unde a fost lansata Operatiunea Achille. Pakistanul a raportat insa ca a pierdut in ultimii ani peste 750 de militari din cei 80.000 desfasurati de-a lungul frontierei afgane. De aceea, armata pakistaneza a lansat planul unui gard metalic (si a unui camp de mine) pe cei 2.680 km de granita montana, care sa vina in intampinarea doleantelor comune cu trupele occidentale. Au intervenit insa, chiar cu focuri antipakistaneze, trupele afgane, care au indepartat primele incercari de constructie, pe motiv ca ar separa familiile pastune din zona. Ceea ce au si dorit britanicii la 1893, cand au trasat "Linia Durand" special sa divizeze puternicele triburi pastune intre Afganistan si India Britanica - ce continea la acea vreme si Pakistanul.

Citeste si:

Marele trafic de frontiera

Chestiunea inca netransata a frontierei a fost unul dintre subiectele discutate de Pervez Musharraf si Hamid Karzai la Ankara. Unde, cu medierea presedintelui secular Sezer si a premierului islamist Erdogan, au cazut de acord inclusiv sa schimbe informatii in scopul combaterii resurgentei talibane in zona de interferenta a teritoriilor si populatiilor - deci a intereselor celor doua tari. Ca si pentru cooperarea impotriva traficului de opiu afgan. Pana aici, Kabulul si Islamabadul s-au acuzat reciproc: ca agentii si militarii pakistanezi adapostesc lideri talibani, pentru controlarea Afganistanului vs ca administratia afgana a esuat in eliminarea propriilor rebeli, cu tot sprijinul strain.

Talibanii si-au facut emirat in sanul triburilor pakistaneze

Liderii pakistanezi incearca acorduri cu sefii triburilor acuzate ca tolereaza jihadisti locali sau straini, promitandu-le ajutoare de dezvoltare din cele primite de la americani. Metodele si ideologia talibanilor sunt insa mai convingatoare. Emisarii administratiei centrale pakistaneze cer sefilor de triburi din foarte autonomele provincii de frontiera sa nu mai ofere ajutor militantilor talibani si Al-Qaida, ca sa primeasca ajutoare de dezvoltare - cei care incalca pactul ar urma sa-si vada casele demolate si sa fie expulzati din zona, "dupa judecata tribala".