Tratatul, semnat de premierul leton Aigars Kalvitis si omologul sau rus Mihail Fradkov, este considerat un prilej de imbunatatire a relatiilor dintre Riga si Moscova, foarte reci in ultima vreme.

De la disparitia Uniunii Sovietice, in 1991, putine au fost momentele in care relatiile dintre cele doua state s-au aflat la un nivel mai scazut decat in prezent.

Letonia insista asupra faptului ca Rusia trebuie sa isi ceara scuze pentru cei 50 de ani de ocupatie sovietica.

Rusia refuza, sustinand ca Letonia s-a alaturat de buna voie Sovietelor.

Aceasta disputa de ordin istoric a facut imposibila semnarea unui tratat privind granita comuna, care difera de cea de dinaintea razboiului.

O parte a fostului teritoriu leton a ramas in Rusia si - desi guvernul de la Riga nu a pretins niciodata retrocedarea - multi letoni interpeteaza semnarea tratatului ca pe o tradare.

Citeste si:

Cei care sustin ca documentul este necesar spun ca Letonia ar trebui sa priveasca inainte, mai ales dupa ce tara a devenit parte a Uniunii Europene, iar frontiera cu Rusia a devenit o granita a intregului bloc comunitar.

insa cei care se opun tratatului nu au renuntat la lupta si se pregatesc sa atace documentul la Curtea Constitutionala.

Ei argumenteaza ca guvernul nu are dreptul sa renunte la o parte din teritoriul national fara ca populatia sa isi fi dat acceptul prin referendum.

La Moscova, unde are loc semnarea tratatului, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a declarat saptamana trecuta in Parlament ca in actuala versiune "se tine seama de interesele teritoriale ale Rusiei si se pune capat oricaror dispute privind posibile revendicari teritoriale".

Lavrov a dat de inteles ca Riga a renuntat si la alte cereri pe care Moscova nu le putea accepta.