Primul summit Africa-China, care si-a incheiat lucrarile la Beijing cu semnarea unui contract in valoare de circa doua miliarde de dolari, a consacrat ambitiile liderilor chinezi pe un continent cu importante bogatii miniere si energetice. Documentele au fost "parafate" de un numar de 12 societati chineze si de companii africane. In ajunul acestui mare eveniment, cum l-au calificat majoritatea expertilor occidentali in domeniu, presedintele chinez, Hu Jintao, anuntase o dublare a ajutorului acordat de conducerea de la Beijing continenetului african pana in 2009.

De asemenea, China a decis sa ofere cinci miliarde de dolari sub forma de imprumuturi si credite tarilor africane in cursul urmatorilor trei ani. Intre timp, rezervele de schimb ale Chinei, primele din lume incepand din luna februarie, au depasit cifra simbolica de o mie de miliarde de dolari, un record susceptibil sa trezeasca ingrijorare si sa dea fiori chiar si celor mai avansate si dezvoltate economii ale lumii. Anuntul facut luni de televiziunea de stat si de agentia Xinhua cita surse ale administratiei de control a schimburilor valutare. Rezervele de schimb, care au crescut in medie cu aproape 19 miliarde de dolari in fiecare luna, incepand din ianuarie, atingeau in septembrie 987,9 miliarde de dolari, echivaland cu aproximativ 55 la suta din Produsul Intern Brut al Chinei (1.790 miliarde de dolari la sfarsitul lunii septembrie). In ce-i priveste pe analisti, nelinistea transpare din comentariile lor.

Citeste si:

"Este vorba de o crestere dezechilibrata, fondata in principal pe investitii straine in tara, dar mai ales pe exporturile care au atins un volum de 691,2 miliarde de dolari in ultimele zile ale lui septembrie. China nu are nevoie de atatea rezerve care afecteaza politica promovata de Banca Centrala", estima, in acest sens, Sun Lijian, profesor la o universitate din Shanghai. In alta ordine de idei, natura acestor rezerve, majoritar in dolari, reprezinta o chestiune extrem de dezbatuta in China. Unii cer diversificarea lor prin folosirea acestora pentru achizitionarea de resurse strategice sau prin investirea intr-un sistem social deficitar.