Atunci cand barbatii din tribul Masai se casatoresc ei daruiesc o vaca. Atunci cand un fiu vrea sa ii arate tatalui sau ca a devenit un om matur daruieste o vaca. Chiar si atunci cand un prieten este la ananghie sau a pierdut pe cineva drag pentru a-si arata sprijinul sau compasiunea cei din tribul Masai apeleaza tot la vaci.

Asa ca in acest spirit arhaic al vitei de daruit in orice situatie, batranii unui sat din sud-vestul Kenyei, au oferit in urma cu patru ani un dar poporului american pentru a-i usura suferinta provocata de atacurile de la 11 septembrie. Darul nici mai mult nici mai putin decat 14 taurasi si juninci.

La patru ani dupa ce darul celor din tribul Masai i-a uimit si ulterior emotionat pe multi dintre americani prin simplitate, inca nu se stia ce se va intampla cu cireada daruita, pentru americanii nu isi luasera darul.

Lucru care starnea nemultumirea celor din tribul Masai, pentru care vitele sunt bunul cel mai de pret si simbolul bogatiei. Problema a fost insa rezolvata de ambasadorul Statelor Unite in Kenya. El a daruit inapoi tribului Masai cireada primita care intre timp a devenit mult mai numeroasa.

Barbatii si femeile au venit in numar mare ca sa il intampine pe ambasadorul Statelor Unite in Kenya, Michael Ranneberger.

Ceremonia de bun-venit, in stil Masai, a avut loc intr-un sat indepartat din sud-vestul Kenyei - purtand vestmantul si podoabele traditionale.
Din satul lor e darul atat de neobisnuit despre care a vorbit ambasadorul american, in fata unui afis cu steagul Statelor Unite si turnurile gemene distruse de atacuri din 11 septembrie.

"Dintre toate actele de solidaritate si generozitate, cel care a mers la inima poporului american ca nici unul altul a fost generozitatea batranilor Masai. Darul lor a fost cu adevarat unul de o marinimie absoluta", a spus ambasadorul american.

In comunitatea Masai daruirea unei vaci e un gest de mare pret - e un act incarcat de simbolism, aproape la fel de important ca nasterea unui copil.
Ideea unui astfel de gest, menit sa aline durerea poporului american in clipele cumplite de dupa 11 septembrie 2001, i-a apartinut unui fiu al satului, Wilson Naiyomah, care era in acel an student la Universitatea Stanford si se afla, din intamplare, in New York chiar in ziua atacurilor.

Citeste si:

"Am ajuns inapoi acasa abia dupa sase luni. Nu vroiam sa fie doar daruirea unei vaci. Am vrut sa ii fac partasi si pe batranii care m-au crescut, sa isi dea binecuvantarea si sa fie un gest sacru, de consolare si mangaiere a unei natiuni care a avut grija de mine si mi-a oferit o educatie si un loc in care sa traiesc."

"N-as fi putut pur si simplu sa nu iau seama la durerea lor", spune Wilson Naiyomah.
Mzee Ole Tetia Olepemba Seneyoyi se numara printre cei cu care Wilson s-a sfatuit si a fost si el de acord sa doneze vacile.

Dar asta a fost acum patru ani. Acum numarul vitelor a crescut de la 14 la 27. Pentru comunitatea Masai, astfel de vite sunt sacre si nu pot fi sacrificate. Sunt pastrare ca un mod de a reaminti generatiilor viitoare de gestul facut.

Pentru destinatarii darului, guvernul american, a aparut insa o dilema - unde sa duca aceste vaci.
Faptul ca Statele Unite nu si-au luat darul timp de patru ani i-a suparat la un moment dat pe unii Masai, care au considerat ca li se da un fel de bobarnac.

Dar acest sentiment a disparut acum, iar gestul afectuos pe care l-au facut da si el roade. Impresionati de compasiunea manifestata de Masai, americanii au inceput sa acorde asistenta mai multor proiecte din cadrul comunitatii - un mod de a spune multumesc.

"Sunt nespus de mandru si fericit", a spus ambasadorul Renneberger "sa anunt ca dorim sa facem un dar locuitorilor Masai din Enoosaen. Darul consta in 14 burse acordate tinerilor Masai nevoiasi. Credem ca aceasta donatie modesta va spori in anii care vin."

Oamenii satului spun cu tarie ca a fost un gest de bunatate si ca nu s-au asteptat la nimic in schimb. Iar ceremonia s-a incheiat in sunet de clopot de vaci si cu dansul pe care femeile Masai il danseaza de obicei la vreme de seceta. A fost din nou o demonstratie neobisnuita de prietenie si bunatate - in stil Masai.