Pentru orice francez, ziua de 14 iulie are o semnificatie deosebita, cu o puternica incarcatura emotionala. Fiind vorba despre Revolutia Franceza, de la 1789 incoace, se poate spune ca ziua de 14 iulie a insemnat sfarsitul a ceea ce s-a numit "Vechiul Regim" si, totodata, inceputul unei noi ere. 14 iulie a devenit apoi Ziua nationala a Frantei, sarbatorita cu entuziasm si patriotism in fiecare an.

Ziua Nationala a Frantei, 14 iulie, comemoreaza caderea, in 1789, a inchisorii Bastilia. Cu toate ca in inchisoare nu se gaseau decat 7 prizonieri, Bastilia a devenit simbolul a tot ceea ce fusese detestabil in vechiul regim. In dimineata de 15 iulie, regele a realizat infrangerea in fata insurectiei cetatenilor parizieni si a dat ordin de retragere a trupelor fidele lui si a revenit asupra schimbarilor guvernamentale facute in urma cu cateva zile.

In Paris, a fost stabilit un nou primar, intr-o noua structura, numita "comuna" si s-a infiintat o armata populara, "Garda Nationala". Revolutia s-a raspandit in tara dupa modelul parizian, populatia organizandu-se in municipalitati cu scop de auto-guvernare si au infiintat corpuri ale Garzii Nationale, ignorand autoritatea regala. La 27 iulie, intr-un gest de aparenta reconciliere, regele a acceptat o cocarda tricolora, intrand in Primaria Parisului. In ciuda acestui gest simbolic, nobilii au inceput sa paraseasca tara, incepand sa pregateasca un razboi civil si agitand o coalitie europeana impotriva Frantei. Cucerirea Bastiliei a demonstrat ca puterea regala nu mai era de neinvins, ci ca aceasta trebuia sa tina cont de vointa si opiniile natiunii franceze.

Ziua de 14 iulie este sarbatorita pentru prima data de catre francezi exact un an mai tarziu, in 1790, sub numele de "sarbatoarea Federatiei", printr-o mare adunare populara pe Champs de Mars, la Paris. Este prima aniversare a acestei zile, care va deveni, abia dupa aproape un secol, ziua nationala a Frantei. De aceasta zi - si de Revolutia franceza, in general - este legat si cantecul Marseillezei, compus in 1792, declarat imn national in 1795. Dupa 217 ani, Franta inca mai are nevoie de simboluri care sa ii aminteasca de maretia si gloria de altadata. Intre timp, Franta a trecut prin experienta razboaielor purtate de Napoleon, apoi prin succesivele schimbari de regim (restauratia Bourbonilor, monarhia din Iulie, Republica, al doilea Imperiu, din nou Republica). Dupa prabusirea imperiului lui Napoleon al III-lea, in 1870, amintirea revolutiei a devenit o cale de insufletire a patriotismului francezilor, dar si de sprijinire a regimului republican. In 1879, 14 iulie a fost sarbatorita semioficial.

Un an mai tarziu, Benjamin Raspail propune un proiect de lege prin care Republica franceza adopta ca sarbatoare nationala ziua de 14 iulie. Astfel, din 1880 si pana astazi, francezii sarbatoresc aceasta data ca zi a Frantei. Dupa primul razboi mondial, ziua de 14 iulie a fost celebrata, in 1919, cu mult fast, ca o adevarata sarbatoare a victoriei. In acelasi spirit festiv, francezii s-au bucurat de aceasta zi si in 1945, la un an de la eliberarea Parisului. Aceasta sarbatoare cunoaste an de an un mare succes. La Paris are loc traditionala defilare militara, in fata presedintelui Republicii, pe Champs-Elysées, defilare pregatita in amanunt. Parada este deschisa de cadetii de la diferite scoli,cum ar fi Scoala Politehnica, Saint-Cyr, Scoala Navala, etc. Urmeaza apoi trupele de infanterie, trupele motorizate si aviatia din Patrula Frantei.

De asemenea, mai participa si unitati ale Garzii Republicane Franceze si, ocazional unitati ale politiei. Parada militara se incheie intotdeauna cu apreciata si foarte populara defilare a Brigazii de Pompieri din Paris. Dupa terminarea defilarii, presedintele Frantei obisnuieste sa dea interviuri si, alaturi de alti sefi de Stat si invitati de onoare sarbatoreste Ziua Frantei la petrecerea organizata in curtea Palatului Elysées. In ultimii ani a devenit un obicei ca Franta sa invite la aceasta parada si unitati ale celor mai apropiati aliati, de exemplu in anul 2002 au fost invitati cadetii de la Academia Militara a Statelor Unite. Seara si noaptea, Parisul este puternic iluminat si se aprind artificii multicolore. In 1989 s-a sarbatorit bicentenarul Revolutiei franceze (200 de ani), la care au asistat personalitati din intreaga lume.

Desi steagul tricolor (rosu, alb si albastru) reprezinta Franta, perso-najul feminin Marianne a ramas un simbol al Frantei, al Revolutiei si al Republicii. Este vorba despre o tanara, care poarta o boneta frigiana pe cap, iar numele sau provine din numele compus Marie-Anne, foarte raspandit in secolul al XVIII-lea. Personajul este reprezentat pe monedele franceze si pe marcile postale, ca un simbol al Republicii. Si cocosul galic este un stravechi simbol al spiritului francez, existand inca din Antichitate (gallus, in latina, inseamna si gal si cocos). A fost reluat in secolul al XVI-lea si - mai ales - dupa Revolutia de la 1789. Cocosul apare pe o moneda de aur franceza batuta in 1899. El este intalnit chiar si ca emblema sportiva pe echipamentul nationalei Frantei.