Dupa ce a comparat peste 2.000 de mostre de ADN si a chestionat voluntarii de la care le-a prelevat, un important om de stiinta american a ajuns la concluzia ca structura genetica a unei persoane determina nivelul de "religiozitate" al acesteia, scrie "The Sunday Telegraph. Studiul dr. Dean Hamer, directorul Unitatii de Structura Genetica a Institutului National de lupta impotriva cancerului, din SUA, conchide ca gena VMAT2, responsabila cu regularizarea substantelor chimice care afecteaza starile emotionale in creier, este prezenta indeosebi la oamenii care dezvolta o credinta spirituala, indiferent care este aceasta. In paralel, Hamer conchide si ca dezvoltarea individuala intr-un mediu religios are un impact nesemnificativ asupra credintei.


Concluziile lui Hamer, care este celebru si pentru ca a identificat, in 1993, componenta genetica a homosexualitatii masculine, a atras imediat critici din partea liderilor religiosi din SUA, care au contestat existenta unei asa-numite "gene a lui Dumnezeu", cum este VMAT2 numita in cartea lui Hamer.
"Religiozitate nu este ceva care sa poata fi strict transmis de la parinti la copii. Ea poate sari o generatie - este precum inteligenta", sustine Hamer in lucrarea "Gena lui Dumnezeu".
"Buddha, Mahomed si Iisus au impartasit cu totii o serie de experiente mistice sau alterari ale constiintei, deci probabil ca si ei au fost purtatori ai genei", mai spune Hamer. Chiar si pentru clericii cu aplecari stiintifice, afirmatiile omului de stiinta american echivaleaza nu atit cu o blasfemie, cit cu o proasta abordare stiintifica. "Ideea unei gene a lui Dumnezeu este contrara tuturor convingerilor mele teologice personale. Dar nici nu poti reduce credinta, stiintific, la cel mai mic numitor comun, cel al supravietuirii genetice. Cred ca asta arata saracia gindirii reductioniste", a declarat reverendul dr. John Polkinghorne, un membru al Societatii Regale britanice. Un coleg de-al sau, reverendul dr. Walter Houston, i-a sustinut opinia: "Credinta religioasa nu este legata numai de constitutia unei persoane; ea este legata de societate, de traditie, de personalitate - totul este implicat. A avea o gena care poate face toate astea mi se pare a fi foarte improbabil". Hamer insista totusi ca studiul sau nu este antitetic cu credinta in Dumnezeu. "Credinciosii religiosi pot arata spre exixtenta unei gene a credintei ca spre un semn in plus al ingeniozitatii Creatorului - o cale inteligenta de a-i face pe oameni sa recunoasca si sa imbratiseze o prezenta divina", a subliniat el.